Cu toate că atât psihologia cât și psihiatria sunt discipline care au apărut cu mai bine de 100 de ani în urmă, în continuare există neclarități cu privire la deosebirile dintre un psiholog și un psihiatru. Dacă mai adaugi și psihoterapeutul în ecuație deja confuzia este completă.

Psiholog – psihiatru: asemănări

Să începem cu asemănările dintre cele două profesii: atât psihologul cât și psihiatrul se ocupă de mintea umană. Ambii lucrează într-un cabinet, într-o clinică sau un spital (dacă ne referim la psihologul clinician sau psihoterapeut, alte specializări de psihologie nu au legătură cu intervenția asupra unui pacient). Atât psihologul cât și psihiatrul pot urma un program de formare în psihoterapie. Modul în care aplică după aceea cunoștințele dobândite cu privire la psihoterapie depinde atât de fiecare persoană în parte cât și de influența modului în care cele două profesii sunt educate. Ceea ce ne conduce către diferențele existente între cele două.

Psiholog – psihiatru: diferențe

Prima și cea mai importantă diferență este legată de studii: psihologul a urmat Facultatea de Psihologie, în timp ce psihiatrul a făcut Facultatea de Medicină iar apoi, în cadrul rezidențiatului, s-a specializat în psihiatrie. Psihiatria este o specializare medicală la fel ca și cardiologia, medicina de familie, gastro-enterologie și așa mai departe. Ca atare, doar psihiatrul este medic. Doctor să zicem că ar putea fi amândoi în cazul în care au absolvit un program de doctorat.

Distincția de mai sus ne conduce către o a doua, foarte importantă: numai psihiatrul poate prescrie medicație. Sigur că nu e obligatoriu să dea rețete tuturor celor care îi intră în cabinet însă, datorită pregătirii medicale, este pregătit să caute soluții medicamentoase pentru a rezolva lucrurile de care se plânge pacientul. Psihologul tratează acest disconfort al pacientului exclusiv prin psihoterapie, prin metodele pe care le cunoaște și pe care le-a studiat în amănunt. Un psihiatru care este pregătit și în psihoterapie va avea la dispoziție mereu varianta medicamentoasă. Dacă este bine sau rău că există aceste variante nu este scopul acestui articol să susțină însă vreau să îți spun că există un mare avantaj și un mare dezavantaj în acest caz:

• avantajul este că, atunci când vorbim de o tulburare psihică severă (psihopatie, schizofrenie etc.) este demonstrat prin cercetare că un rol important în acest dezechilibru o are o tulburare a chimiei creierului iar această situație deseori nu se poate rezolva decât prin administrare de medicamente: degeaba încearcă psihoterapeutul să discute rațional cu pacientul dacă acesta nu îl poate auzi sau înțelege.
• dezavantajul este că, în cazul unor situații mai puțin grave (care de regulă sunt mult mai numeroase decât cele extreme) psihiatrul ar putea fi tentat să recurgă prea repede sau prea ușor la medicamente. Acest lucru depinde de fiecare persoană, la fel cum există medici generaliști care nu se grăbesc să prescrie antibiotice pentru orice răceală tot așa există și psihiatri care cumpănesc cu atenție dacă e cazul sau nu ca pacientul să intre pe tratament medicamentos.
• Ce să alegi?

Dacă tot nu te-ai lămurit gândește-te așa: dacă ceea ce te supără iese din zona normalului atunci e mai indicat să te vezi cu un psihiatru. Dacă discutăm de dificultăți de zi cu zi și pe care le auzi adesea și la alții, atunci e mai indicat să mergi la psiholog.

Uite un exemplu, ca să fie absolut clar: dacă nu te înțelegi cu soțul sau soția și vă certați des atunci ar fi indicat un psiholog. Dacă în schimb te cerți des cu soțul sau soția dar de fapt nu ești căsătorit(ă) atunci e mai indicat un psihiatru.

Oricum, chiar dacă să zicem că nu ajungi unde trebuie, psihiatrul și psihologul își recomandă des pacienți de la unul la altul atunci când situația o impune și chiar lucrează împreună pe anumite cazuri, acolo unde ambii pot avea o contribuție importantă. Așa că nu îți face griji pentru că oriunde ajungi vei fi îndrumat către locul potrivit (sigur, cu condiția să fi ajuns la un profesionist dar asta e altă discuție.