+40725726727 [email protected]

Tulburarea de anxietate: ce este și cum se tratează și vindecă

Ce este tulburarea de anxietate?

Anxietatea este un fenomen absolut normal în viața umană. De fapt, atunci când nivelul de intensitate este controlabil și în parametri normali, nici măcar nu ne gândim să folosim cuvântul „anxietate”, mai degrabă spunem că „avem emoții”.

Aceste emoții pot fi declanșate de numeroase situații de viață: trebuie să dai un examen, trebuie să vorbești în fața unui grup de oameni, ai o întâlnire romantică cu cineva de care îți place foarte mult și așa mai departe.

Emoțiile asociate cu aceste evenimente arată doar că îți pasă de deznodământul acelor situații și că te-ai implicat emotional în ceea ce ți se întâmplă.

Implicarea este un lucru de obicei pozitiv, iar oamenii ar trebui să facă din ce în ce mai multe lucruri de care le pasă și din ce în ce mai puține lucruri care le sunt indiferente. Cel puțin, la modul ideal.

Problema apare însă atunci când intensitatea acestor emoții depășește un anumit prag care le face greu sau chiar imposibil de controlat și afectează astfel în mod negativ viața și buna funcționare a persoanei.

În acel moment discutăm de o tulburare de anxietate.

Anxietatea din perspectivă adleriană

Din perspectivă adleriană, anxietatea înfățișează un tablou fals cu privire la ceea ce ni se întâmplă. Persoana cuprinsă de anxietate simte un pericol iminent și crede că nu are resursele necesare să îi facă față. „Frica este un gând greșit că nu te poți descurca într-o situație” (Jim Skinner) Această persoană se lasă astfel cuprinsă de o îngrijorare excesivă cu privire la eficiența acțiunilor sale și o preocupare nejustificată față de sine. În același timp, simte că nu controlează ce i se întâmplă, sau că pierde controlul asupra a ceea ce i se întâmplă. „Anxietatea este frica despre viitor” (Erich Fromm)

Anxietatea se alimentează din frică iar, din perspectivă adleriană, una dintre fricile esențiale ale oamenilor este frica de a nu aparține (unui loc, unui grup, unui rol în societate, în ultimă instanță). Fiecare copil se naște cu nevoia de a aparține, iar sentimentul apartenenței la familia sa de origine îl face să simtă că este important și semnificativ pentru lumea în care trăiește.

Adler în 1956 spunea că adaptarea a fost crucială pentru supraviețuire. El credea că oamenii au fost nevoiți să coopereze pentru că erau atât de slab echipați fizic, comparativ cu alte specii. Omul este un animal social, care înflorește atunci când creează conexiuni cu alți oameni. Comunicarea și capacitatea de abstractizare și proiectare în viitor a permis oamenilor să învețe nu doar din proprie experiență, ci și din experiența altora. Valoarea adaptativă de a nu mai fi nevoit să înveți doar pe propria piele a fost enormă și este un element cheie al succesului umanității.

Era, totuși, o problemă. Oamenii trebuiau să aibă un grup de la care să învețe, iar acel grup trebuia să îi accepte.
Aceasta este teoria din spatele noțiunilor de interes social și sentiment comunitar, concepte specific adeleriene. Atunci când simțim o conexiune cu grupul, când simțim că binele comunității depinde și de noi și că avem obligația să contribuim la acest bine, este probabil să ne folosim aceste impulsuri într-un mod constructiv, de exemplu având grijă să nu lăsăm gunoi în urma noastră în pădure sau pe plajă, chiar dacă nu este nimeni în apropiere să ne vadă sau care să fie imediat și direct afectat de acel gunoi. A avea sentiment comunitar înseamnă să fim conștienți de faptul că pe această planetă rămân alte persoane, la mult timp după ce noi nu vom mai fi, iar acțiunile noastre de astăzi vor avea efect și ecou mult timp de acum încolo.

Care sunt cauzele anxietății?

În teoria adleriană, orice comportament este privit ca având un scop, conștient sau, de cele mai multe ori, inconștient.

Din perspectivă adleriană, scopul anxietății este rezolvarea fricii de eșec, și, drept consecință a eșecului, a nu fi demn de a aparține. Ideea eronată este „nu sunt niciodată suficient de bun ca să aparțin”, iar apoi mintea creează o poveste care să justifice această idee.

Adler privea transformarea anxietății ca un proces cu mai multe borne de progres:

  • Acceptarea propriilor imperfecțiuni – „curajul de a fi imperfect”
  • Limbajul laudei este înlocuit cu limbajul încurajării
  • Locusul de control trece din extern în intern (cauza a ceea ce ni se întâmplă devine interioară, cu alte cuvinte, ne asumăm responsabilitatea propriei vieți)
  • Mintea trece de la „eu” la „noi”, adică de la competiție la cooperare

Emoțiile trebuie înțelese, așadar, mai degrabă ca motivatori ai comportamentului, și mai puțin drept cauze ale patologiei psihice.

Cum poți face diferența între tulburarea de anxietate și un nivel normal de emoție? Formele diverse ale anxietății

Cel mai important indicator că avem de-a face cu o tulburare de anxietate este acela că viața și starea psihică generală îți sunt afectate într-un mod semnificativ.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că viața ți s-a schimbat într-un mod dramatic de când au apărut simptomele. Nu mai faci la fel de multe lucruri ca înainte, nu te mai întâlnești la fel de mult cu oamenii sau când o faci nu ai chef de ei, te enervezi mai des și mai repede și nu îți mai plac lucrurile care îți plăceau înainte.

Uite cum se prezintă anxietatea în diferitele ei forme. Fiecare manifestare reclamă o intervenție terapeutică:

  • îngrijorare excesivă: toți oamenii se îngrijorează uneori însă, dacă pe parcursul a mai multor luni de zile, te surprinzi de mai multe ori pe zi făcându-ți griji atât pentru lucruri importante cât și pentru tot felul de mărunțișuri, atunci s-ar putea să ai o problemă (un simptom tipic al acestei situații este senzația de oboseală cronică de care pari să nu mai poți scăpa).
  • probleme cu somnul: a avea insomnie din când în când nu este ceva ieșit din comun (deseori înainte de un eveniment foarte important pentru tine) însă dacă adesea îți este greu să adormi și stai în pat cu tot felul de gânduri, dacă te trezești agitat și ca și cum nu ai fi dormit deloc, cere ajutorul unui specialist.
  • Anxietate de performanță: simți că îngheți ori de câte ori ai de dat un examen, participi la o competiție sportivă sau faci o altă acțiune sub privirile mai multor oameni
  • Anxietate de vorbit în public: devii agitat ori de câte ori trebuie să vorbești în fața unui grup de persoane. Îți spui că te va apuca tremuratul, îți va curge transpirația șiroaie de pe frunte și în felul acesta toată lumea își va da seama că ai emoții. Îți imaginezi cum ți se va goli mintea și nu vei putea scoate nici un cuvânt, cum te vei face de râs și toți vor râde de tine.
  • Anxietate socială: ești emotiv și excesiv de preocupat de tine atunci când participi la evenimente sociale, îți spui că toți par relaxați și fermecători, toți în afară de tine, adică, pentru că tu nu ai nimic interesant de spus. Îți spui că probabil ceilalți te cred un ciudat și te întrebi ce e în neregulă cu tine. Și ești convins că doar tu ai astfel de gânduri.
  • Atacuri de panică: ești cuprins de atacuri de panică apărute ca din senin, care te cuprind pe neașteptate și te fac să te simți amețit, cu furnicături în degete și inima bubuind în piept. Îți spui că ai atac de cord, că e posibil să leșini și să nu te mai trezești, simți că nu mai poți respira și te gândești că e posibil să mori sufocat. Însă trece și nu mai crezi că vei muri în secunda următoare, însă rămâi confuz și temător la gândul că toată experiența se va repeta, la un moment dat, în viitor.
  • Frici iraționale: fobiile cum se mai numesc ele, reprezintă forme ale tulburării de anxietate, cu mențiunea că fobiile sunt legate de anumite situații specifice (frica de înălțimi, de spații deschise, de anumite animale și așa mai departe).
  • Agorafobie: Te temi să pleci de acasă de teama lucrurilor oribile care ți s-ar putea întâmpla. De exemplu, ai putea avea un atac de panică și să nu fie nimeni prin preajmă să te ajute. Alte lucruri care ar putea să te înspăimânte ar fi spațiile deschise largi (cum ar fi intersecțiile mari sau piețele), mulțimile, transportul în comun (în special atunci când este aglomerat) sau statul la coadă într-un supermarket.
  • Obsesii și compulsii: ești asediat de gânduri obsesive de care nu poți scăpa și nevoia compulsivă de a executa anumite ritualuri sau superstiții în încercarea de a-ți controla fricile. De exemplu, dacă te chinuie frica de microbi, ai putea avea tendința de a-ți spăla mâinile excesiv pe parcursul zilei, de exemplu, ori de câte ori atingi câte un alt obiect prin casă. Dacă te temi că îți vor sparge hoții casa, ai putea să simți nevoia să te întorci din drum de mai multe ori ca să verifici dacă ai încuiat bine ușa de la intrare. Sau ai putea să îți întrerupi somnul în mod repetat ca să te dai jos să verifici dacă nu cumva ai uitat aragazul pornit, de teama de a nu muri în somn intoxicat cu dioxid de carbon.
  • Sindrom de stres post-traumatic: ești bântuit de amintirea unor evenimente extrem de traumatizante prin care ai trecut în urmă cu luni sau ani de zile cum ar fi agresiune fizică, viol, tortură și altele.
  • Îngrijorări cu privire la propria înfățișare (tulburare dismorfică corporală): te obsedează ideea că ai un defect fizic sau o deformare respingătoare a corpului, cu toate că prietenii sau familia te asigură că nu e nimic în neregulă cu tine. Cei afectați de această tulburare pot petrece ore în fața oglinzii căutând defecte sau încercând să-și dea seama ce e în neregulă cu corpul lor, pot vizita cabinete de chirurgie estetică, convinși că toți văd defectele dar nu îndrăznesc să le spună, ca să nu-i supere (DSM-V)
  • Îngrijorări legate de sănătate (ipohondrie): te plimbi pe la numeroși medici acuzând diferite dureri și simptome. Toți medicii te consultă și îți spun că nu e nimic în neregulă, dar tu ești convins că suferi de o boală rară și exotică, pe care medicii pur și simplu nu au depistat-o (Burns, 2006)
  • Tensiune musculară exagerată: se întâmplă frecvent ca persoanele care suferă de tulburare de anxietate să sufere de dureri de spate sau de umeri, dureri ale mușchilor gâtului, să încleșteze frecvent maxilarul sau pumnii, toate acestea ca răspuns la pericolul care consideră că îi pândește.

Alte simptome psihologice:

  • insomnie
  • iritabilitate
  • dificultăți de concentrare
  • teama că îți pierzi mințile
  • teama că vei muri
  • derealizare (sentimentul că ce ți se întâmplă nu este real)
  • sentimentul că nu îți poți controla comportamentul

Simptomele fizice ale anxietății

Anxietatea este o emoție complexă, care se compune din mai multe elemente. Unele dintre aceste elemente sunt somatice (țin de manifestări ale corpului), altele sunt cognitive și altele emoționale.

Anxietatea este o emoție importantă care are scopul de a îndepărta individul de sursa anxietății. Acest mecanism are scopul de crește șansele de supraviețuire ale individului.

La oameni, se pare că anxietatea se declanșează în hipocampus și amygdala, două regiuni din creier.

Simptomele fizice ale anxietății sunt provocate de mesajele pe care creierul le transmite în diferite părți ale corpului să pregătească reacția de tip luptă sau fugi.

În urmă cu câteva mii de ani, când omul era vânător-culegător și își procura hrana din sălbăticie, anxietatea îl ajuta să nu devină el însuși hrană pentru un animal de pradă. Dacă un astfel de prădător apărea brusc în preajma sa, anxietatea se declanșa și îl ajuta pe strămoșul nostru să supraviețuiască: fie se lupta cu bestia, fie o rupea la sănătoasa până ajungea la adăpost.

Acest mecanism de supraviețuire producea o serie de modificări în corp, cum ar fi:

1. Părul de pe corp se ridica și astfel dădea impresia că persoana e mai mare decât în realitate.
2. Mâinile și picioarele încep să transpire, transpirația asigurând o aderență mai bună pentru apucare sau cățărare.
3. Adrenalina descărcată în sânge oferă un plus de energie.
4. Respirația devine superficială iar ritmul cardiac crește, la fel și tensiunea arterială.
5. Funcțiile digestive și de reparare celulară sunt încetinite sau chiar oprite și toate resursele sunt redirecționate spre mușchi, pentru a mări rezistența și forța. Mușchii primesc deasemenea o cantitate crescută de sânge, ceea ce, pe lângă efectul de sporire a forței, îi face să se și mărească în volum, adică face individul să pară mai mare (efect similar părului ridicat pe corp).
6. Plămânii, inima și alte părți din corp încep să lucreze mai repede.
7. Creierul declanșează hormonii stresului, în special norepinefrina, adrenalina și cortizolul.
8. În condiții extreme, corpul va declanșa excreția, pentru a-și reduce greutatea.
9. Simțul văzului și al auzului sunt amplificate.

În condițiile periculoase ale vieții în epoca de piatră, ne putem imagina cum aceste reacții au ajutat la supraviețuirea speciei noastre. Însă, în vremurile moderne în care trăim, anxietatea de multe ori mai degrabă ne încurcă. Când ești blocat în trafic, de exemplu, anxietatea nu va face celelalte mașini să se dea la o parte din calea ta. Din acest motiv, odată cu dispariția multor amenințări directe la viața noastră, anxietatea a devenit mai degrabă o problemă decât o soluție. Pentru că s-au schimbat condițiile în care trăim însă corpul nostru nu s-a adaptat atât de repede la aceste modificări.

Alte simptome fiziologice frecvente în anxietate

Apar adesea și următoarele simptome (dar nu obligatoriu):

  • mâini sau picioare reci și/sau transpirate
  • palpitații
  • dureri în piept
  • senzația de uscare a gurii
  • dificultăți la înghițire
  • tensiune musculară excesivă
  • emoții de frică sau panică (atacul de panică este o formă severă a tulburării de anxietate)
  • senzație de oboseală persistentă sau epuizare
  • imposibilitatea de a rămâne nemișcat și relaxat (spunem popular că „nu poate sta locului”)
  • senzație de amețeală sau greață
  • probleme de respirație (senzație de sufocare, respirație superficială)
  • tulburări legate de somn: dificultatea de a adormi, somn întrerupt sau neodihnitor
  • bufeuri sau frisoane neașteptate
  • urinare frecventă

Simptomele subtile ale anxietății

Pe lângă simptomele fizice, există încă o serie de simptome ale anxietății, mai subtile și mai ușor de trecut cu vederea, în special dacă nu te-a preocupat foarte mult subiectul anxietății.

Acestea sunt însă importante, în special pentru identificarea anxietății în formele sale mai puțin acute.

1. Probleme digestive

Problemele digestive însoțesc adesea anxietatea, fie că e vorba de sindrom de colon iritabil, constipație sau diaree. Motivul este că sistemul digestiv conține sute de milioane de neuroni, înșirați de-a lungul tractului digestiv. Da, corpul uman nu are neuroni doar în creier. Acești neuroni din sistemul digestiv au primit numele de al doilea creier sau creierul din stomac.
În termeni medicali, acești neuroni formează sistemul nervos enteric și cuprinde mai mulți neuroni decât cei aflați în măduva spinării sau în sistemul nervos periferic.
Acești neuroni transmit informație din stomac spre creier prin intermediul nervului vag (de fapt, 90% din informațiile care circulă pe aici sunt de la stomac spre creier, nu invers).
Iată de ce starea sistemului digestiv are o influență importantă asupra stării psihice și tot de ce ar trebui să îți pui la punct și ce mănânci, nu doar ce gândești.

2. Perfecționismul

Aș putea scrie un articol întreg despre perfecționism (și probabil că voi scrie la un moment dat) însă până atunci, ar fi de spus că perfecționismul ascunde adesea teama de eșec sau de a fi criticat sau respins. Iar perfecționismul este soluția găsită de persoana care se teme de aceste lucruri. Își spune că, dacă totul e perfect, nu va putea nimeni să critice și astfel nu va fi respins.
Chiar dacă intenția este pozitivă, rezultatul este adesea catastrofal: perfecționistul ajunge să își impună standarde ridicol de înalte, atât de înalte încât devin imposibil de atins și, astfel, ajunge să nu mai poată duce nimic la bun sfârșit, pentru că revine constant asupra muncii sale pentru a mai bibili ceva, a mai face o corectură și așa mai departe. Cei care au obiceiul de a reveni asupra muncii lor știu ce se întâmplă de regulă când faci asta: mai mult strici decât repari, ceea ce provoacă noi frustrări și defecte de reparat.

3. Durere fizică reală

Cu toate că anxietatea este o afecțiune a minții, ea creează totuși și un răspuns fiziologic puternic. Atunci când creierul sesizează un pericol (real sau imaginar, din punct de vedere al creierului nu contează dacă e real sau nu), acesta activează răspunsul de tip luptă sau fugi, ceea ce inundă corpul cu o combinație de hormoni și adrenalină. Acest fenomen este cât se poate de normal și de sănătos, pentru că pregătește corpul să se confrunte cu pericolul, făcându-l mai alert, mai puternic și mai rapid. Însă, atunci când pericolul nu mai apare, nu mai există nici o activitate care să consume acest cocktail hormonal. Acești hormoni, acumulați în corp și neconsumați, pot da simptome fizice extrem de greu de suportat, simptome precum gheara în piept, palpitații, greață, dureri de cap, tensiune musculară, dureri de stomac și altele.

Este și motivul pentru care multe persoane care suferă de anxietate au agitație motorie (nu pot sta locului): se întâmplă asta pentru că organismul lor îi împinge spre acțiune, ca să consume acei hormoni cu care s-a încărcat. Și tot din același motiv, cei care fac sport descoperă că își pot controla mai bine anxietatea cu ajutorul activității sportive.

4. Toate detaliile, acum

Din afară, dorința de a cunoaște cât mai multe detalii despre o situație poate părea doar o metodă de a controla lucrurile, însă de multe ori este doar o soluție de a liniști anxietatea.

5. Dificultatea de a lua decizii

O persoană anxioasă poate cântări o situație din diferite unghiuri și se poate gândi la probleme înaintea celorlalți. Însă anxietatea poate și să determine persoana să se complice prea mult (vezi și punctul anterior), să supra-analizeze pentru ca, în final, să renunțe să se mai decidă.

6. Face planuri, apoi renunță

Dacă cineva se răzgândește frecvent în privința planurilor deja făcute și caută motive să dea înapoi, este posibil ca această atitudine să fie determinată de anxietate, chiar dacă din afară ar putea să pară a fi doar o persoană neserioasă. De fapt, persoana în cauză evită mai puțin situația în sine și mai degrabă evită emoțiile negative pe care presupune că le va declanșa acea situație.

7. Evită să cunoască oameni, locuri aglomerate și, în general, se ferește de necunoscut

Aceste comportamente sunt determinate de aceleași motive precum cele de la punctul anterior. Încearcă să evite anxietatea, nu neapărat situația în sine.

8. Lacrimi neașteptate

Când cineva izbucnește în plâns, nu o face întotdeauna din cauza tristeții, deseori se întâmplă ca anxietatea să fie cauza reală. Asta se întâmplă pentru că anxietatea face ca amygdala (o regiune din creier) să fie hiper-sensibilă. Iar această regiune din creier controlează și emoțiile, ceea ce poate determina izbucniri emoționale bruște și, aparent, fără motiv.

Cum poate fi controlată tulburarea de anxietate?

Primul pas în tratamentul anxietății este controlul simptomelor. Pentru a pune în practică acest control, poți lua câteva măsuri care te vor ajuta să te descurci mai bine cu simptomele care îți dau de furcă:

  • În primul rând se recomandă eliminarea consumului oricăror băuturi sau alimente energizante: ceai, cafea, energizante, ciocolată.
  • În al doilea rând se pot face schimbări în alimentație și stilul de viață astfel încât simptomatologia să fie redusă: cele mai bune lucruri pe care le poți face în această privință sunt să consulți un medic nutriționist (pentru alimentație) și să începi să practici un sport, dacă nu faci asta deja.
  • În al treilea rând poți învăța exerciții de relaxare sau poți practica meditație sau yoga. Vei învăța astfel să controlezi simptomele de anxietate, atunci când acestea apar.

Însă, dacă vrei întradevăr să elimini anxietatea, soluția este psihoterapia. Deși poate părea că nu este decât un comportament învățat sau scăpat de sub control, anxietatea are originea și în evenimentele din viața ta iar prin psihoterapie toate tensiunile care cauzează anxietatea pot fi reduse sau chiar eliminate.

Dacă simți că aceste lucruri ți se potrivesc, nu amâna tratamentul pentru că, așa cum s-a demonstrat prin numeroase cercetări, lăsată netratată anxietatea tinde mai degrabă să se amplifice și să se generalizeze decât să se reducă de la sine.

Tratamentul anxietății

Din nefericire, mulți oameni presupun că anxietatea nu se poate trata, consideră tulburarea ca fiind expresia unui defect fundamental al personalității lor și, ca atare, netratabilă. Sau trăiesc cu stările anxioase de atât de mult timp încât s-au obișnuit cu ele. Sau, și de regulă aceasta este parte a problemei, se tem prea tare de confruntarea cu propria anxietate.

Există studii care au arătat că aproximativ 70% dintre cei care suferă de anxietate primesc tratament inadecvat sau nu sunt tratați deloc. Drept rezultat, mulți dintre aceștia suferă de efectele anxietății pe perioade lungi,de ani de zile sau chiar toată viața. Aceste persoane pot dezvolta tulburări asociate, precum dependența de alcool sau abuzul de substanțe, depresie sau dizabilități. Netratată, anxietatea poate fi una dintre cele mai debilitante afecțiuni de care poate suferi o persoană.

Încheiere

Anxietatea poate să vină la pachet cu numeroase atuuri. Oricine suferă de anxietate și-ar dori să nu o mai simtă, dar aceasta poate și să modeleze persoana înspre mai bine.

Înainte de toate, trebuie știut că a simți anxietate nu înseamnă că ai dat greș sau că ai vreun defect fundamental. Este doar o parte a experienței umane.

O minte anxioasă este de fapt o minte puternică, și dovedește asta ori de câte ori reușește să învingă logica și rațiunea. Cum ar fi dacă ai folosi aceste resurse în favoarea ta, mai degrabă decât împotriva ta?

Anxietatea este răspunsul creierului care crede că urmează să fie probleme și răspunde prin a face persoana să fie mai alertă, mai puternică și mai rapidă pentru a face față provocării. Dar, ca orice lucru bun, folosit în exces poate dăuna.

Dacă te confrunți cu anxietate, poți să te programezi ca să vorbim

Share This

Dacă ți se pare interesant

Fii adlerian și împărtășește pagina cu prietenii tăi: