Stai liniștit în pat și te uiți la televizor. Dintr-o dată simți că nu mai poți să respiri, inima îți bate cu putere în piept, ți se încețoșează privirea și cazi pe podea fără să poți striga după ajutor. Toată această stare durează câteva minute (nu știi sigur cât pentru că oricum ți s-a părut o eternitate) iar apoi te ridici ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Ești speriat că ai o boală gravă și mergi la medic. Te verifică numeroși specialiști și concluzionează că nu ai nimic.

Păi și atunci? O iei razna și ți s-a părut sau chiar ai ceva?

Dacă îți sună cunoscut, atunci trebuie să afli că ceea ce ai simțit a fost un atac de panică.

Ce sunt atacurile de panică?

Atacul de panică este un episod de teroare intensă care adesea apare din senin și aparent fără motiv.

Între episoadele de panică, te simți îngrijorat de apariția unui nou episod și poți să dezvolți tulburări suplimentare precum depresia sau abuzul de alcool sau medicamente.

Uneori, poți începe să eviți situațiile în care un atac de panică este mai probabil să apară și, în cazuri extreme, poți ajunge chiar să nu mai ieși din casă. Intervenția terapeutică timpurie previne agravarea acestor simptome.

Cât de răspândite sunt atacurile de panică?

Conform NHS (National Health Service – sistemul național de sănătate din Marea Britanie), atacurile de panică afectează aproximativ 1-2% din populație și sunt de 2 ori mai răspândite în rândul femeilor. Nu există un interval anume de vârstă mai expus riscurilor, atacurile de panică survin atât în rândul persoanelor tinere cât și în rândul adulților sau vârstinicilor.

Manualul de diagnostic DSM-V descrie două tipuri de atacuri de panică: anticipate sau anunțate și neașteptate. Cele anunțate apar atunci când ești provocat de anumite situații sau stimuli.

De exemplu, dacă ți-e teamă de înălțime, poți avea un atac de panică atunci când ieși pe terasa unei clădiri foarte înalte.

Atacurile de panică neașteptate survin fără un motiv aparent. Acestea sunt și simptomele cel mai des asociate cu un diagnostic de tulburare de panică.

Simptomele și manifestările atacurilor de panică

Primul atac de panică apare de obicei din senin și te poate speria atât de tare încât ești în stare să faci orice ca să te protejezi de un atac viitor. Poți începe să eviți locul în care s-a produs primul atac, poți să nu mai ieși din casă decât după ce verifici să ai la tine telefonul sau alte obiecte care te fac să te simți în siguranță. Poți să încerci să nu te mai gândești la asta, orice ca să nu îți mai fie teamă.

Cu toate precauțiile luate, continui să ai atacuri de panică în situații diferite. La unele te aștepți, de exemplu dacă rămâi blocat în lift sau te afli într-o mulțime. Dar unele continuă să te surprindă.

De exemplu, un atac de panică în timpul nopții, care te trezește dintr-un somn profund și nu te mai lasă să adormi, ar putea fi o experiență și mai traumatizantă decât primul atac și ți-ar putea crea senzația că nu mai ai unde să te ascunzi de atacurile de panică.

Fiecare atac de panică se termină fără să te omoare, fără să o iei razna, fără nici unul dintre pericolele de care te temi în momentul atacului, însă faptul că ai supraviețuit încă unui atac de obicei nu e suficient pentru a te liniști.

Ai putea crede că ai scăpat ca prin urechile acului doar pentru că ai părăsit locul aglomerat, pentru că ai tras mașina pe dreapta sau pentru că ai sunat un prieten.

Asta e tocmai ceea ce menține tulburarea de panică, faptul că atribui supraviețuirea ta unui fapt neînsemnat precum a vorbi cu cineva apropiat. Atâta timp cât consideri că doar asta te-a salvat, vei suna pe cineva ori de câte ori ai un nou atac. Și ce se întâmplă atunci când nu ți se răspunde la telefon?

De aceea, o parte importantă a recuperării este să înveți să nu te mai bazezi pe astfel de ajutoare.

Simptomele sunt acute și pot speria foarte tare persoana care le experimentează, mai ales dacă este prima oară când se confruntă cu ele. Simptomele durează de la 5-10 minute până la câteva ore în cazuri extreme (totuși, în cele mai multe cazuri, platoul apare după 20 de minute).

Frecvența atacurilor de panică variază de la persoană la persoană: unii se confruntă cu 1-2 atacuri pe lună, în timp ce alții pot trăi mai multe atacuri pe zi.

Locul sau situația în care se declanșează atacul variază la fel de mult însă oferă indicii cu privire la cauza apariției atacului de panică: atacul se poate declanșa când te afli la cumpărături, când conduci mașina, când te plimbi pe stradă, când se relaxezi acasă, când te uiți la televizor și chiar atunci când dormi.

Pe lângă sentimentul copleșitor de frică, atacul de panică mai poate include și următoarele simptome (de regulă nu apar toate în același timp):

• dificultăți în respirație sau sentimentul de sufocare (insuficiență respiratorie – senzație de nod în gât)
• amețeli sau leșin
• pusee calde sau reci (frisoane)
• transpirație abundentă
• tremurat
• dureri în piept, extrasistole și palpitații cardiace (ceea ce face ca, adesea, atacul de panică să fie confundat cu atacul de cord)
• teama că vei muri
• sentimentul că pierzi controlul asupra propriului corp
• teama că îți pierzi mințile
• palme transpirate
• îmbujorarea feței
• amorțeli sau furnicături în membre
• greață
• senzația de gură uscată
• nevoia de a urina des sau diaree
• spasme musculare
• țiuit în urechi
• depersonalizare: senzația că te-ai separat de propriul corp

Este important de spus că un atac de panică poate să arate diferit de la persoană la persoană și este resimțit diferit de fiecare. Simptomele de mai sus sunt cele mai des întâlnite, însă nu este obligatoriu să le simți pe toate.

Durerea în piept și atacul de panică

Durerea în piept este de obicei un simptom îngrijorător, pentru că de obicei o asociem cu o problemă cardiacă, în special angină pectorală sau infact miocardic (atac de cord). Cu toate că durerea în piept poate fi corelată cu aceste afecțiuni, ea poate fi cauzată și de atacurile de panică.

Durerea în piept care apare în atacul de panică este cauzată de contracția musculară severă care apare în momentul declanșării atacului. Pieptul poate să doară ore sau chiar zile după un atac de panică.

Durerea în piept este simptomul care te poate aduce cel mai des la spital sau la medic. Un medic va face ușor distincția între un atac de panică și o problemă cardiacă. O electrocardiogramă va arăta tahicardie dar, dacă ai atacuri de panică fără vreo afecțiune fizică, nu va arăta și modificările specifice prezente în mod obișnuit la cineva care a avut un atac de cord.

Consecințele atacurilor de panică

Din cauza intensității atacurilor de panică și asocierii cu gânduri morbide, simți că nu se poți relaxa nici după ce atacul încetează.

Îngrijorarea continuă că va surveni un nou atac te aruncă într-un cerc vicios care te face să trăiești cu o perpetuă „teamă că îți va fi teamă”, situație care întărește și mai mult panica și anxietatea.

Efectele acestei anxietăți de anticipare sunt devastatoare asupra stimei de sine și încrederii în forțele proprii și pot afecta serios funcționarea ta normală, de zi cu zi.

Dacă atacurile de panică nu sunt tratate, se dezvoltă ceea ce se numește evitare fobică, adică evitarea acelor situații sau locuri care cresc riscul de a avea un atac de panică. Dacă acest comportament nu este întrerupt, se va dezvolta agorafobia (teama de spații deschise).

Agorafobia este o complicație comună a atacurilor de panică și NHS estimează că 1 din 3 persoane care suferă de atacuri de panică va dezvolta această tulburare.

Dacă ești agorafobic, te vei teme să-ți părăsești locuința și vei evita situațiile riscante, mai ales următoarele:

• mersul în locuri în care un atac de panică te-ar putea stânjeni: vei evita să iași în oraș cu prietenii, să mergi la serviciu sau în vizită la rude
• ieșitul din casă fără compania unei persoane de încredere (de obicei partenerul sau o rudă apropiată)
• consumul oricărei substanțe care ar putea precipita apariția unui episod: cafea, alcool, alimente cu conținut ridicat de zahăr
• epuizarea fizică: dacă ești sedentar, vei deveni și mai sedentar, până la punctul în care orice formă de efort fizic te va obosi peste măsură
• condusul unei mașini sau folosirea transportului în comun din care nu poți evada cu ușurință (în special metrou)

Intensitatea agorafobiei poate să varieze, de exemplu unele persoane pot ieși din casă singure fără probleme, însă doar dacă merg într-un loc cunoscut și pe care îl percep ca fiind sigur (de exemplu, până la magazinul din fața blocului).

Ipohondria este o altă posibilă consecință a atacurilor de panică repetate. Pentru că resimți efecte fizice, tendința ta este de a deveni tot mai atent la manifestările propriului corp. Această atenție sporită te va face să găsești mereu noi motive de îngrijorare că ai putea suferi de o boală gravă.

Acest lucru determină drumuri nesfârșite la medic sau la spital și numeroase investigații medicale de cele mai multe ori inutile. Întrebarea care guvernează tot acest demers este: „dar dacă, totuși, am ceva?”.

Toate aceste îngrijorări legate de sănătate îți pot afecta rezultatele la școală sau la muncă, pot conduce la abuz de substanțe sau de alcool, pot cauza probleme cu banii (pentru că fie nu mai mergi la lucru, fie îți risipești banii pe tot felul de investigații medicale inutile și costisitoare), pot determina apariția depresiei și chiar a gândurilor de suicid.

O altă consecință gravă este afectarea relației cu persoanele apropiate. De obicei, când faci atacuri de panică ajungi să fii dependent de cei din jur pentru a putea face chiar și lucruri simple iar ceilalți, la un moment dat, încep să se simtă agasați de solicitările tale tot mai iraționale. Această agasare constantă îi poate face să se distanțeze de tine, ceea ce îți va amplifica simptomele.

Atacurile de panică la copii

Atacurile de panică sunt mai puțin întâlnite la copii însă, pentru că adesea implică țipete disperate și plânsete de durere, sunt motiv de îngrijorare extremă pentru toți cei care asistă la ele, mai ales pentru părinți.

Atunci când sunt severe pot afecta dezvoltarea copilului, mai ales dacă îl împiedică să mai iasă din casă pentru a merge la școală sau dacă îi tulbură interacțiunile cu alte persoane. Intervenția terapeutică este aceeași precum în cazul adulților: psihoterapie.

Atacurile de panică noaptea în somn

Chiar dacă poate să sune ciudat, poți face un atac de panică noaptea, în timp ce dormi.

Aceste atacuri nocturne sunt similare cu cele din timpul zilei, cu diferența că simptomele apar în timpul somnului și te trezesc prin intensitatea lor. Pentru că dormeai, ești total nepregătit pentru a face față acestui atac, chiar mai nepregătit decât în timpul zilei.

Alte simptome obișnuite în cazul atacurilor nocturne sunt sentimentele de depersonalizare, senzația că visezi sau că te privești de la depărtare.

Consecințele atacurilor de panică din timpul nopții sunt că te vei simți obosit pe parcursul zilei următoare, ceea ce îți va crește anxietatea și îți va tulbura și mai mult regimul de somn.

Cauzele atacurilor de panică – de ce apar atacurile de panică

Lumea științifică nu s-a pus de acord cu privire la cauzele certe ale atacurilor de panică.

Ce se știe sigur este că, cel mai adesea, atacurile de panică sunt legate de stresul major cauzat de experiențe traumatice sau schimbări importante în viața persoanei.

De aceea, psihoterapia este cea mai recomandată formă de intervenție, mai ales ținând cont de faptul că nu are contraindicații sau efecte adverse, așa cum au, de exemplu, medicamentele.

Există și alte teorii cu privire la cauzele apariției acestor episoade, precum dezechilibre în structura neurotransmițătorilor din creier sau sensibilitatea crescută la monoxidul de carbon din aerul respirat. Cu toate că nu pot contesta validitatea acestor teorii, în cabinet nu am văzut cazuri care să nu răspundă la terapie, așa că am o serie de îndoieli cu privire la aceste idei. Chiar dacă pot fi factori agravanți, faptul că pacientul răspunde la terapie pentru mine este un semnal că natura afecțiunii este psihică, nu fiziologică.

Am mai auzit ideea greșită că doar o persoană cu o tulburare psihică trăiește atacuri de panică.

Acest lucru este fals.

Cu toate că este adevărat că și o persoană tulburată poate să facă un atac de panică, în realitate oricine poate să facă atacuri de panică, cu sau fără un diagnostic de tulburare psihică.

De fapt, conform unor statistici, 13% din totalul populației este predispusă la atacuri de panică.

Scala stresului a lui Holmes și Rahe

Ca să înțelegi ce înseamnă de fapt schimbări importante în viața unui om, trebuie să vorbim despre scala factorilor stresanți, dezvoltată de Holmes și Rahe, doi psihiatri care au studiat corelația dintre evenimente majore din viața unei persoane și probabilitatea ca acea persoană să dezvolte o boală.

Ce au descoperit cei doi este că, cu cât persoana a trăit mai multe evenimente stresante din lista de mai jos în ultimul an, cu atât este mai expusă riscului de a dezvolta o afecțiune medicală.

Fiecare eveniment are alocat un scor numit LCU (life changing units adică unități de schimbare a vieții) iar un scor de peste 300 este considerat un predictor puternic pentru dezvoltarea unei afecțiuni medicale.

Scala pentru adulți este următoarea:

• moartea partenerului – 100
• divorțul – 73
• separarea maritală – 65
• încarcerarea – 63
• moartea unei rude apropiate – 63
• accident sau boală cronică – 53
• căsătoria – 50
• concedierea – 47
• reconcilierea maritală – 45
• pensionarea – 45
• sarcina – 40
• dificultăți sexuale – 39
• un nou membru al familiei – 39
• schimbări în situația financiară – 38
• schimbarea direcției profesionale – 36
• contractarea unui credit major sau a unei ipoteci – 32
• schimbări în responsabilitățile de la muncă – 29
• probleme cu socrii – 29
• realizări personale deosebite – 28
• partenerul începe sau încheie munca – 26
• începerea sau terminarea școlii – 26
• probleme cu șeful – 23
• modificări ale programului de somn – 16
• vacanță – 13
• sărbători importante – 12

Nu le-am trecut în revistă pe toate pentru că lista este foarte lungă însă aș vrea să observi că lista nu include doar evenimente neplăcute: o nuntă, oricât de plăcută ar fi ca idee, provoacă mai mult stres decât concedierea de la locul de muncă.

Schimbările frecvente ale stilului de viață, mai ales pe mai multe planuri (profesional și personal) pot determina o creștere a nivelului de stres, chiar dacă acele schimbări sunt benefice pentru persoană.

Iată de ce uneori atacurile de panică se declanșează chiar atunci când persoanei pare că îi merge cel mai bine.

Pentru non-adulți (adică adolescenți și copii) aceiași autori au pus la punct o scală modificată, adaptată provocărilor diferite cu care aceste categorii de vârstă se pot confrunta.

Cei mai importanți factori de stres pentru copii sau adolescenți sunt următorii:

• moartea unui părinte – 100
• sarcina nedorită sau avortul – 100
• căsătoria – 95
• divorțul părinților – 90
• un eveniment sau accident care provoacă o diformitate vizibilă (sau chiar numai o cicatrice) – 80
• nașterea unui copil – 70
• condamnarea la închisoare a unui părinte pentru o perioadă mai lungă de 1 an – 70
• separarea părinților – 69 (dacă este urmată de divorț în mai puțin de 1 an cele 2 scoruri se vor aduna: 69+90=159, cel mai mare scor posibil)
• moartea unui frate sau soră – 68
• descoperirea că ești adoptat – 63
• căsătoria unui părinte divorțat cu altcineva – 63
• moartea unui prieten apropiat – 63
• o afecțiune gravă care necesită spitalizare – 58
• repetarea unei clase la școală – 56
• spitalizarea unui părinte – 55
• despărțirea de iubit sau iubită – 53
• certuri între părinți – 47
• absența prelungită a unui părinte de acasă – 38

Factori care agravează atacul de panică

Pe lângă evenimentele stresante din viața cuiva, atacul de panică poate fi declanșat și de o stare fizică proastă, fie pe fondul unei boli (poate fi vorba de o simplă răceală), fie pe fondul epuizării fizice: dacă cineva nu doarme bine, nu se alimentează corect și nu bea suficient de multă apă, riscul de a face un atac de panică este considerabil mai mare.

Uneori un atac de panică NU e doar un atac de panică

Cum spuneam mai sus, din experiența mea atacurile de panică au cauze psihologice.

Dar, ca să poți ajunge la această concluzie, trebuie mai întâi eliminate cauzele medicale posibile.

Dacă ai simptome dar nu ești absolut sigur că e vorba de un atac de panică, du-te la medic!

Faptul că există posibilitatea de a fi vorba de atac de panică nu trebuie folosită ca scuză pentru a nu lua situația în serios.

În plus, una dintre intervențiile cognitiv-comportamentele importante în cazul atacului de panică este să îți reamintești că, deși înspăimântător, atacul de panică nu este periculos fizic și că, cel mai probabil, nu vei muri în acele momente, chiar dacă senzația este că asta se va întâmpla.

Gândește-te așa: cum ai putea să îți repeți această idee dacă nu ai eliminat cauza medicală?

Există o serie de afecțiuni medicale care pot provoca simptome asemănătoare atacurilor de panică însă ele sunt afecțiuni medicale reale și fizice care necesită tratament medical. Acestea sunt:

• hiper-tiroidism: hiper-activitatea glandei tiroide
• hipo-glicemie: conținut scăzut de zahăr în sânge
• sevraj cauzat de medicamente
• consum de produse neuro-stimulante: cafea, alcool, amfetamine, cocaină
• prolaps de valvă mitrală: o afecțiune cardiacă minoră care înseamnă că una dintre valvele inimii nu se închide complet

Experiența mea personală cu atacurile de panică

Legat de ultimul punct din lista anterioară, vreau să îți povestesc și experiența mea personală cu atacul de panică.

Mai precis, primul atac de panică pe care l-am trăit a fost cauzat de un „mic prolaps de valvă mitrală” pe când aveam 6 ani. Mai simplu spus, o valvă de la inimă nu se închisese bine la naștere (se închid la naștere în mod normal, iar apoi copilul începe să plângă) și asta provoca un suflu sistolic, adică inima bătea ciudat (simplific mult explicația, dacă ești medic și te-a apucat durerea de cap, iertare, nu sunt medic și nici nu pretind să fiu, iar explicațiile acestea nu sunt adresate oamenilor de specialitate).

Nu era grav ce aveam eu, m-am vindecat fără medicamente, doar cu o schimbare a stilului de viață și controale medicale periodice, dar la 6 ani nu aveam de unde să știu asta.

Apoi am mai avut o serie de atacuri de anxietate ușoare cu 1 an înainte să plec din corporație. Când m-am decis că voi pleca, au dispărut complet.

Nu au dispărut când am plecat, au dispărut când am decis să plec. Recitește ultima frază cu atenție, pentru că e una din cheile pentru a scăpa de atacurile de panică.

De ce îți spun asta?

În primul rând, ca să știi că am trăit pe pielea mea efectele acestor atacuri și nu vorbesc doar din cărți.

În al doilea rând, mult mai important, ca să te rog ceva, mai ales dacă nu ai trecut personal prin asta: nu bagateliza atacul de panică pentru că este o experiență absolut înfiorătoare.

Am auzit adesea de la persoanele din jurul celor afectați de atacurile de panică idei că acea persoană „doar se alintă”, „are nevoie de atenție” sau chiar că „face pe nebunul”. Nu e deloc așa și, revenind la ce ți-am spus despre mine, mai adaug un singur lucru: chiar dacă s-a întâmplat acum aproape 30 de ani, țin minte perfect tot ce s-a întâmplat atunci: gheara din piept, sufocarea (trăgeam aer în piept și parcă nu intra în plămâni), convigerea că urma să mor în următoarele câteva minute, încețoșarea vederii și senzația de leșin pe care eu o interpretam atunci prin convingerea că gata, cam asta a fost.

Dă-ți seama cam cât de traumatizant a fost pentru copilul de atunci dacă n-am uitat nici un amănunt (țin minte multe alte detalii cu care nu vreau să te plictisesc, inclusiv cu ce eram îmbrăcat de exemplu).

Iar acum, gândește-te că vorbim de un singur episod. În ce stare crezi că este cineva care trece de câteva ori pe zi prin asta?

Ce trebuie să faci când ai atacuri de panică?

Până să ajungi la terapie ai nevoie să știi cum să acționezi imediat în cazul unui atac de panică. Uite ce poți face imediat.

În cazul în care consumi alcool, cafea sau fumezi, oprește-te imediat! În ciuda ideii că fumatul sau alcoolul au efecte calmante, aceste substanțe nu fac decât să agraveze simptomele.

Dacă poți, așează-te sau chiar întinde-te pe jos. Cea mai bună poziție este cea fetală (asemeni copilului aflat în pântecul mamei): pe o parte, cu spatele curbat și genunchii strânși spre piept (nu foarte mult, pentru că vrei să eviți comprimarea plămânilor). Poziția aceasta poate fi aplicată aproximativ la fel și când stai așezat în șezut, pe un scaun, de exemplu.

Dacă porți haine strâmte sau mulate și acest lucru este posibil, dezbracă-le sau descheie cât mai mulți nasturi. Dacă porți cravată, slăbește-i nodul.

Concentrează-te pe respirație: respiră regulat și abdominal, nu încerca să inspiri o cantitate mare de aer (ceea ce e contra-intuitiv, pentru că vei fi tentat să faci asta dacă simți că te sufoci).

Cheamă pe cineva lângă tine: de multe ori simpla prezență a unei persoane apropiate te va ajuta să te relaxezi, fără să fie necesar să facă și altceva în afară de a sta pur și simplu lângă tine.

Imediat după ce simptomele dispar, te încurajez să îți faci programare la medicul de familie. Pașii următori sunt consultul de specialitate (cardiologie, neurologie etc.) iar apoi (dacă nu există afecțiuni), psihoterapie.

Tratamentul atacurilor de panică – remedii naturiste și medicamente

În afară de psihoterapie, există o serie de alte intervenții posibile. Din experiența mea îți pot spune că nu sunt la fel de eficiente. Acestea sunt:

• Medicamente: în special antidepresive (Zoloft), anxiolitice (Anxiar) și benzodiazepine (cele mai cunoscute medicamente din această clasă sunt Diazepamul și Xanaxul). Întrucât aceste medicamente au efecte secundare serioase și provoacă dependență, recomandarea mea este să apelezi la ele doar în ultimă instanță (dacă situația este gravă și nu răspunzi la psihoterapie) și doar după ce consulți un medic psihiatru. Nu te apuca să le iei de capul tău pentru că nu vorbim de aspirină, vorbim de medicamente psihotropice extrem de puternice și periculoase dacă le iei după ureche.
• Remedii homeopate: în general, orice remediu homeopat se bazează pe efectul placebo. Adică de fapt nu funcționează la nivel biologic, te ajută doar ideea că iei ceva pentru a-ți schimba starea.
• Remedii naturiste: unele extracte din plante pot avea efect calmant (mai ales cele pe bază de valeriană – un puternic sedativ natural), însă nu te baza pe ele pentru a rezolva problema, ele sunt o opțiune doar pentru a controla simptomul și atât. Au aproximativ aceleași contraindicații și riscuri ca medicamentele (doar pentru că sunt din plante nu înseamnă că nu sunt periculoase – și mătrăguna este o plantă, și este o plantă otrăvitoare care te poate ucide).
• Acupunctură, yoga, masaj terapeutic și meditație: mai puțin intruzive, aceste metode terapeutice au puține contraindicații și pot ajuta în controlarea simptomelor, prin relaxarea pe care o induc. Nu rezolvă problema de fond, dar pot să ajute.

Cum poți ajuta pe cineva care are un atac de panică

Informează-te cu privire la atacurile de panică: citește acest articol, trimite-l unui prieten care s-ar putea să aibă nevoie de el, distribuie-l pe rețele sociale, caută pe internet alte resurse.

Păstrează-ți calmul: cea mai bună modalitate de a ajuta pe cineva care are un atac de panică este să îi vorbești calm și să-l asiguri că atacul va trece.

Asigură persoana că totul e în regulă: un atac de panică te poate face să crezi că ai un atac de cord și vei muri. De aceea este important să asiguri persoana că asta nu se va întâmpla, că este doar un atac de panică și nu sunt în pericol. Atacul de panică atinge apogeul de regulă la 10 minute de la debut.

Încurajează persoana să respire încet și constant. Ajută dacă faci gesturi cu mâinile: în sus pentru inspirare, în jos pentru expirare.

Nu lua de sus persoana. Replici precum „treci peste” sau „gândește-te la altceva” nu ajută. Nici ordine precum „relaxează-te” sau „potolește-te”.

Nu încerca să-i distragi atenția, pentru că, dacă nu e un copil de 3 ani, nu va funcționa.

Asigură persoana că atacul de panică va trece în cele din urmă.

Rămâi în preajmă: uneori, cineva care un atac de panică poate să vrea să plece din locul în care se află și să rămână singur. De cele mai multe ori însă, asta nu face decât să-i accentueze simptomele. Ajuți mai mult dacă rămâi lângă el și aplici punctele anterioare din această listă.

Psihoterapia în atacuri de panică

Când vine vorba de atacuri de panică, tendința multor persoane este de a se îndrepta automat către terapia cognitiv-comportamentală (CBT).

După părerea mea, CBT nu rezolvă problema de fond, ci doar adresează și ameliorează simptomele, asemeni medicamentelor însă fără efectele secundare asociate cu ele.

Nu e nimic în neregulă cu această abordare dacă scopul este doar de a te simți mai bine acum. Pe termen lung însă, problema de fond nu este rezolvată și, ca atare, simptomele pot fie să reapară, fie să se transforme în altceva (de exemplu în depresie).

Alternativa pe care ți-o propun este terapia psihodinamică (precum cea adleriană pe care o practic eu, terapia analitică sau psihanaliza).

Abordarea psihodinamică adresează direct problema de bază și consideră atacul de panică a fi un simptom al problemei, nu problema în sine.

Sunt studii care atestă eficiența abordării psihodinamice în tratarea atacurilor de panică: vezi Milrod și Shear 1991 precum și autorii Renik, Stern și Kessler. Pe de altă parte, există studii care demonstrează și eficiența abordării cognitiv-comportamentale. De aceea, nu susțin că CBT nu funcționează, spun doar că nu este Sfântul Graal în ceea ce privește tulburările comportamentale.

Ideea pe care se bazează intervenția psihodinamică este aceea că atacul de panică are o cauză și un scop.

Cel mai adesea, dezvăluie prezența unui conflict interior.

De exemplu, vorba cântecului, „la birou ai un șef idiot”. Până aici nimic deosebit și ai putea să îți dai pur și simplu demisia. Ca să existe conflict însă, trebuie să existe cel puțin câte un motiv la fel de puternic de a alege să nu faci asta. Așa că, pe lângă faptul că ai un șef idiot, ești plătit și foarte bine. Iată conflictul: ce faci, pleci și rămâi fără salariul mare sau rămâi și suferi din cauza modului în care ești tratat? Dacă rămâi prea mult în cumpănă, este posibil să faci atacuri de panică pentru a te convinge (sau a-ți da un motiv serios) să iei o decizie.

Atacul de panică va dispărea atunci când dispare cauza sa iar acea cauză este conflictul. Despre tot acest proces vorbesc pe larg in cursul online „Învață să te folosești de anxietate și atacuri de panică”.

Conflictul interior nu este singura cauză posibilă a unui atac de panică. În general însă, cauzele au ceva în comun: sunt situații care îți fac rău și din care, dintr-un motiv sau altul, nu poți sau nu vrei să ieși.

Aici intervine abordarea psihodinamică, să te ajute să clarifici situația, opțiunile pe care le ai și decizia pe care o vei lua. Scopul final este să înțelegi ce a provocat atacul de panică și să previi reapariția lui în viitor.

Atacurile de panică se vindecă

Indiferent de cât timp suferi de atacuri de panică, este important să știi că ele sunt o problemă care se poate rezolva.

Atacurile de panică se vindecă și nu trebuie să le lași să îți dea viața peste cap. Există ajutor la dispoziția ta, trebuie doar să cauți și să ceri acest ajutor.