Recomandări psiholog Claudiu Manea
Aici găsești recomandări primite de la persoane care au lucrat cu mine. Te rog să ții cont de faptul că orice terapie este extrem de personală și unică, și, astfel, experiența fiecăruia este diferită.
Un drum de schimbare
De când nu mai vin la ședințe, tot aplic ce m-ai învățat și e foarte frumos rezultatul. Am plecat pe un drum de schimbare care mă face să mă simt bine și ai avut dreptate că oamenii mă vor urma. Oameni care mă iubesc m-au urmat și descopăr ca sunt chiar mulți, ba s-au alăturat și alții.
M-am înconjurat doar de oameni frumoși, veseli și de la care învăț mereu ceva nou.
MULTUMESC! Și să-i ajuți pe toți la fel de mult ca pe mine.
M-am înconjurat doar de oameni frumoși, veseli și de la care învăț mereu ceva nou.
MULTUMESC! Și să-i ajuți pe toți la fel de mult ca pe mine.
Oana, 35 ani
inginer
Trezire și acceptare
Buna ziua domnule psiholog doresc sa va multumesc pentru faptul ca ati contribuit la trezirea mea si la acceptarea realitatii mele, ca m-ati indrumat si lamurit vis a vis de gelozie si notiunea de familie . Acum ptr mine situatia este mai clara, chiar mi-au fost de ajutor aceste sedinte cu dumneavoastra .
Momentan vreau sa integrez totul in viata mea sa iau masuri vizibile si sa imi schimb realitatea. Va multumesc inca odata si va doresc toate cele bune si mult succes în tot ceea ce faceți.
Momentan vreau sa integrez totul in viata mea sa iau masuri vizibile si sa imi schimb realitatea. Va multumesc inca odata si va doresc toate cele bune si mult succes în tot ceea ce faceți.
Angela, 32 de ani
specialist resurse umane
Ridicare de jos
Am ajuns la cabinetul domnului psiholog Claudiu Manea într-unul din acele momente când nu mai găseam rostul existenţei mele, copleșită de greutatea unor greșeli imense care-mi lăsaseră tranșee atât de adânci în suflet încât, ca să pot supravieţui, făcusem apel la un artificiu uimitor al minţii: ștersesem tot ce nu-mi convenea.
Am spus toate astea ca introducere, însă nu insist din două motive: primul este că, din păcate, mulţi dintre voi știu despre ce vorbesc, aţi fost pe-acolo și voi la un moment dat. În al doilea rând, este vorba de limite personale pe care la un moment dat în viaţă trebuie să învăţăm să le respectăm (adică nu trebuie să ne scoatem ochii unii altora cu problemele personale – tară învechită a neamului nostru talentat să facă dintotdeauna concurs de văicăreli).
În fine, ceea ce voiam să vă spun este că, în șapte ședinţe de terapie, domnul psiholog Claudiu Manea m-a ridicat de jos și m-a învăţat să merg… “Încet, nu uitaţi, încet!”. Știu că cea mai mare parte a reușitei se datorează voinţei mele și corectitudinii faţă de mine și de cei jur, pe care am făcut-o principiu de bază pentru reconstrucţia și devenirea proprie.
Dar omul ăsta m-a ghidat în întunericul minţii mele, acolo unde credeam că pândesc monștri teribili. Nu cred că întrebările și remarcile dumnealui au ocupat mai mult de 10% din timpul ședinţelor de terapie, însă au fost cele potrivite la momentul oportun.
M-a zgândărit, m-a încurajat, s-a interesat de stările mele, ba chiar a făcut mișto de mine și nu m-a lăsat nicio secundă să mă victimizez sau să mă pierd de mine iarăși. Mi-am schimbat total atitudinea și am aflat cine sunt și ce-mi doresc în numai șapte săptămâni.
Ghidată de dumnealui, mi-am ascultat intuţia și mi-am aflat semnificaţia. Acum știu care mi-e drumul și cum trebuie să-l parcurg, fără rătăciri, fără bifurcaţii, fără sărituri peste garduri sau scurtături prin hăţișuri. Iar de mă voi mai pierde vreodată, acum am un punct de reper: cabinetul individual de psihologie și psihoterapie adleriană Claudiu Manea.
Am spus toate astea ca introducere, însă nu insist din două motive: primul este că, din păcate, mulţi dintre voi știu despre ce vorbesc, aţi fost pe-acolo și voi la un moment dat. În al doilea rând, este vorba de limite personale pe care la un moment dat în viaţă trebuie să învăţăm să le respectăm (adică nu trebuie să ne scoatem ochii unii altora cu problemele personale – tară învechită a neamului nostru talentat să facă dintotdeauna concurs de văicăreli).
În fine, ceea ce voiam să vă spun este că, în șapte ședinţe de terapie, domnul psiholog Claudiu Manea m-a ridicat de jos și m-a învăţat să merg… “Încet, nu uitaţi, încet!”. Știu că cea mai mare parte a reușitei se datorează voinţei mele și corectitudinii faţă de mine și de cei jur, pe care am făcut-o principiu de bază pentru reconstrucţia și devenirea proprie.
Dar omul ăsta m-a ghidat în întunericul minţii mele, acolo unde credeam că pândesc monștri teribili. Nu cred că întrebările și remarcile dumnealui au ocupat mai mult de 10% din timpul ședinţelor de terapie, însă au fost cele potrivite la momentul oportun.
M-a zgândărit, m-a încurajat, s-a interesat de stările mele, ba chiar a făcut mișto de mine și nu m-a lăsat nicio secundă să mă victimizez sau să mă pierd de mine iarăși. Mi-am schimbat total atitudinea și am aflat cine sunt și ce-mi doresc în numai șapte săptămâni.
Ghidată de dumnealui, mi-am ascultat intuţia și mi-am aflat semnificaţia. Acum știu care mi-e drumul și cum trebuie să-l parcurg, fără rătăciri, fără bifurcaţii, fără sărituri peste garduri sau scurtături prin hăţișuri. Iar de mă voi mai pierde vreodată, acum am un punct de reper: cabinetul individual de psihologie și psihoterapie adleriană Claudiu Manea.
Anda, 42 de ani
jurnalist
Conștientizare a cine sunt
Toate se rezolva in final … :-)
De fapt doream de ceva timp sa va scriu dar am tot amanat (nu stiu de ce…); vreau sa va spun ca discutiile cu Dvs mi-au facut foarte bine si ma bucur mult ca le-am avut.
Nu am mai continuat sa vin la Dvs pentru ca am hotarat ca ar fi bine sa incep singura sa accept tot ce s-a intamplat si nu poate fi schimbat, sa imi asum trairea propriei vieti fara a avea sentimentul de vinovatie (desi ma mai confrunt cu asta uneori – posibil sa nu scap in totalitate) si sa vad cum pot aplica eu tot ce am citit si tot ce am discutat cu Dvs. Desi in privinta mamei ar trebui sa vin sa discutam pana la finalul vietii mele pentru ca ea In continuare isi mentine strategia de manipulare prin mesaje de victimizare, acuzare, suferinta, etc. Am devenit totusi mult mai focusata pe mine si pe viata mea si mai detasata la suferintele si lacrimile ei transmise prin aceste mesaje. Desi continui sa ii rapund la putinele telefoane pe care mi le da si doar din cand in cand la mesaje dar in sensul pozitiv, o ajut cu bani daca are nevoie, totusi imi mentin pozitia ferma ca fiecare sa isi vada de viata ei, fiecare sa stea la casa ei si sa isi asume actiunile trecute si viitoare.
Am inceput sa constientizez mai mult cine sunt si ce vreau in relatiile cu barbatii (urmeaza sa si aplic :-) ) si parca incep sa imi doresc sa renunt la starea mea de pustnicie in care ma aflu acum (si care nu mi-a displacut); desi acum e corona adus in discutie … asa ca … :-) .
In orice caz, ca sa nu va plictisesc prea mult, faza e ca totul se indreapta intr-o directie buna … cel putin asa imi place sa cred :-)
si sper ca, daca voi mai avea nevoie sa vorbesc cu cineva, Dvs ma veti primi.
Va doresc numai bine!
De fapt doream de ceva timp sa va scriu dar am tot amanat (nu stiu de ce…); vreau sa va spun ca discutiile cu Dvs mi-au facut foarte bine si ma bucur mult ca le-am avut.
Nu am mai continuat sa vin la Dvs pentru ca am hotarat ca ar fi bine sa incep singura sa accept tot ce s-a intamplat si nu poate fi schimbat, sa imi asum trairea propriei vieti fara a avea sentimentul de vinovatie (desi ma mai confrunt cu asta uneori – posibil sa nu scap in totalitate) si sa vad cum pot aplica eu tot ce am citit si tot ce am discutat cu Dvs. Desi in privinta mamei ar trebui sa vin sa discutam pana la finalul vietii mele pentru ca ea In continuare isi mentine strategia de manipulare prin mesaje de victimizare, acuzare, suferinta, etc. Am devenit totusi mult mai focusata pe mine si pe viata mea si mai detasata la suferintele si lacrimile ei transmise prin aceste mesaje. Desi continui sa ii rapund la putinele telefoane pe care mi le da si doar din cand in cand la mesaje dar in sensul pozitiv, o ajut cu bani daca are nevoie, totusi imi mentin pozitia ferma ca fiecare sa isi vada de viata ei, fiecare sa stea la casa ei si sa isi asume actiunile trecute si viitoare.
Am inceput sa constientizez mai mult cine sunt si ce vreau in relatiile cu barbatii (urmeaza sa si aplic :-) ) si parca incep sa imi doresc sa renunt la starea mea de pustnicie in care ma aflu acum (si care nu mi-a displacut); desi acum e corona adus in discutie … asa ca … :-) .
In orice caz, ca sa nu va plictisesc prea mult, faza e ca totul se indreapta intr-o directie buna … cel putin asa imi place sa cred :-)
si sper ca, daca voi mai avea nevoie sa vorbesc cu cineva, Dvs ma veti primi.
Va doresc numai bine!
Georgiana, 37 de ani
industria transporturilor
Abordare empatică, profesionistă
Am facut terapie individuala vreme de mai mult de un an, o experienta pe care o consider mai mult decat utila. Nu era primul meu contact cu psihoterapia, am trecut si prin alte cabinete, dar cred ca trebuie sa existe o anume compatibilitate intre terapeut si client. Ce am apreciat la Claudiu a fost abordarea rationala, pragmatica, profesionista, dar si empatica de care a dat dovada. Am avut mereu senzatia ca “vorbeste pe limba mea” si ca ma intelege, ceea ce m-a ajutat sa ma deschid.
Procesul nu a fost neaparat usor, unele momente au fost chiar dificile, dar am simtit ca am parte de sustinerea necesara pt a trece prin acele momente.
Procesul nu a fost neaparat usor, unele momente au fost chiar dificile, dar am simtit ca am parte de sustinerea necesara pt a trece prin acele momente.
Andreea, 32 de ani
inginer chimist
Abordare diferită
Buna ziua domnule Manea,
Va multumesc frumos pentru ajutor. Ma bucur ca v-ati rupt din timpul dvs si multumesc cerului ca exista oameni ca dvs !! Am sa incerc sa abordez lucrurile altfel… si stiu ca intr o zi voi reusi !
Cu stima
Va multumesc frumos pentru ajutor. Ma bucur ca v-ati rupt din timpul dvs si multumesc cerului ca exista oameni ca dvs !! Am sa incerc sa abordez lucrurile altfel… si stiu ca intr o zi voi reusi !
Cu stima
Marilena, 44 de ani
educator grădiniță
Un gram de speranță
Salutare sau bună seara!
Mi s-a părut excelent articolul despre tulburarea borderline. Excelent de dureros și realist! Am stat 1h să-l citesc atent. Incredibil. Cu uimire și teamă în același timp.
Am tot căutat pe internet ceva în legătură cu tematica relațiilor de co-dependență, în ultimul timp, crezând că de acolo vine suferința.
Articolul dumneavoastră mi s-a părut însă cel mai potrivit, complet, clar, eficient în a înțelege ambele părți implicate și impactul negativ asupra relației, nu doar „persoana problemă”.
De ce am ajuns să caut asta azi, în seara asta? De la un search despre „persoane care cred că alții mereu complotează asupra lor” și „prietena ta caută încontinuu atenția ta, dar tu când ai nevoie simți respingere”.
Sunt într-o relație cu o personalitate borderline se pare. Și e prietena mea. Totul se leagă, este exact cum ați scris în multe exemple, chiar dacă în articol este despre relație de cuplu. Se aplică în cazul relației mele de prietenie.
Înțeleg că oricum pierd. De fapt acum nu vreau să înțeleg asta.
Cum o pot ajuta? Cum mă pot ajuta pe mine? Dacă reiau articolul…îmi răspund singură la întrebări…
Cred că voiam doar să știți ce am simțit când am citit. Și poate gramul de speranță din mine m-am făcut să vă scriu, cu gândul că poate se poate face ceva care să îndrepte relația.
Cu multă apreciere și recunoștință!
Mi s-a părut excelent articolul despre tulburarea borderline. Excelent de dureros și realist! Am stat 1h să-l citesc atent. Incredibil. Cu uimire și teamă în același timp.
Am tot căutat pe internet ceva în legătură cu tematica relațiilor de co-dependență, în ultimul timp, crezând că de acolo vine suferința.
Articolul dumneavoastră mi s-a părut însă cel mai potrivit, complet, clar, eficient în a înțelege ambele părți implicate și impactul negativ asupra relației, nu doar „persoana problemă”.
De ce am ajuns să caut asta azi, în seara asta? De la un search despre „persoane care cred că alții mereu complotează asupra lor” și „prietena ta caută încontinuu atenția ta, dar tu când ai nevoie simți respingere”.
Sunt într-o relație cu o personalitate borderline se pare. Și e prietena mea. Totul se leagă, este exact cum ați scris în multe exemple, chiar dacă în articol este despre relație de cuplu. Se aplică în cazul relației mele de prietenie.
Înțeleg că oricum pierd. De fapt acum nu vreau să înțeleg asta.
Cum o pot ajuta? Cum mă pot ajuta pe mine? Dacă reiau articolul…îmi răspund singură la întrebări…
Cred că voiam doar să știți ce am simțit când am citit. Și poate gramul de speranță din mine m-am făcut să vă scriu, cu gândul că poate se poate face ceva care să îndrepte relația.
Cu multă apreciere și recunoștință!
Roxana, 28 de ani
manager vânzări
Am înțeles că mă pot accepta
Bună dimineața! Numele meu este Gina pentru prieteni. Nu ne cunoaștem, însă as vrea sa știți că mi-ați salvat viața.
În ultima zi a anului am iesit din relația cu un narcisist. Existaseră nenumarate red flags, însă o parte a trăsăturilor mele de personalitate vizează co-dependența, astfel încât nu am reusit sa inteleg pe deplin resorturile tulburării de personalitate narcisice decat dupa ce am citit despre ea pe cabinetclaudiumanea.ro
De ce spun că mi-ați salvat viața? Deoarece am fost foarte aproape de acea capcană a minții in care doar eu eram vinovată pentru eșec, deși făcusem supraomenescul sa fie bine. Mi-am petrecut ultima zi din an plângând, cu pastile și o sticla de băutură alaturi. Era o alta relație ratată (din vina mea). Ca sa scap de durere trebuia sa inteleg. Sau sa dispar. Am ales cumva prima varianta. Am început să caut. Și am gasit. Am inteles ca reactiile lui nu sunt responsabilitatea mea. Ca narcisicii disprețuiesc autenticitatea emoțională și că, în momentul în care îi arătam ce simt, nu făcea decât să mă disprețuiască și mai mult
Am inteles inclusiv partea cu sinele fals și modul în care acaparează pe cei ce îl construiesc. Și cum cere mereu mai mult. Niciodată nu privisem asa mitul lui Narcis. Reflecția din apa nu era decât o falsă proiecție a sinelui real. M-a salvat și înțelegerea modului de manifestare a furiei narcisiste. La mine a fost pedeapsa prin tăcere. Extrem de greu de îndurat. Mutilanta pentru un om care își verbalizeaza stările și e autentic emotional, cum sunt eu.
Am.inteles ca trebuie să mă opresc din a cauta mijloace sa ii fiu pe plac. Ca e necesar să îmi stabilesc granițele și să le respect. Si ca asta nu inseamna egoism. Am inteles ca ma pot accepta, cu tot cu rănile mele. Ca le pot privi în fața și încerca să le vindec.
Pentru toate acestea și mult mai multe care nu pot fi exprimate în cuvinte, va multumesc. Trăiesc azi pentru că v-am descoperit.
În ultima zi a anului am iesit din relația cu un narcisist. Existaseră nenumarate red flags, însă o parte a trăsăturilor mele de personalitate vizează co-dependența, astfel încât nu am reusit sa inteleg pe deplin resorturile tulburării de personalitate narcisice decat dupa ce am citit despre ea pe cabinetclaudiumanea.ro
De ce spun că mi-ați salvat viața? Deoarece am fost foarte aproape de acea capcană a minții in care doar eu eram vinovată pentru eșec, deși făcusem supraomenescul sa fie bine. Mi-am petrecut ultima zi din an plângând, cu pastile și o sticla de băutură alaturi. Era o alta relație ratată (din vina mea). Ca sa scap de durere trebuia sa inteleg. Sau sa dispar. Am ales cumva prima varianta. Am început să caut. Și am gasit. Am inteles ca reactiile lui nu sunt responsabilitatea mea. Ca narcisicii disprețuiesc autenticitatea emoțională și că, în momentul în care îi arătam ce simt, nu făcea decât să mă disprețuiască și mai mult
Am inteles inclusiv partea cu sinele fals și modul în care acaparează pe cei ce îl construiesc. Și cum cere mereu mai mult. Niciodată nu privisem asa mitul lui Narcis. Reflecția din apa nu era decât o falsă proiecție a sinelui real. M-a salvat și înțelegerea modului de manifestare a furiei narcisiste. La mine a fost pedeapsa prin tăcere. Extrem de greu de îndurat. Mutilanta pentru un om care își verbalizeaza stările și e autentic emotional, cum sunt eu.
Am.inteles ca trebuie să mă opresc din a cauta mijloace sa ii fiu pe plac. Ca e necesar să îmi stabilesc granițele și să le respect. Si ca asta nu inseamna egoism. Am inteles ca ma pot accepta, cu tot cu rănile mele. Ca le pot privi în fața și încerca să le vindec.
Pentru toate acestea și mult mai multe care nu pot fi exprimate în cuvinte, va multumesc. Trăiesc azi pentru că v-am descoperit.
Gina, 30 de ani
director comercial