Tulburarea de tezaurizare

simptome, cauze și tratament

Ce este tulburarea de tezaurizare?

Tulburarea de tezaurizare este o afecțiune mentală care determină o persoană să achiziționeze și să păstreze în mod compulsiv obiecte, indiferent de valoarea sau utilitatea lor. Acest comportament poate duce la o varietate de probleme fizice și psihologice, inclusiv depresie, anxietate și izolare socială.

Tulburarea de tezaurizare este o afecțiune mentală distinctă. Nu este același lucru cu a fi strângător sau pur și simplu a avea dificultăți în a arunca lucrurile. Persoanele cu tulburare de tezaurizare au un atașament intens față de obiectele pe care le colecționează și le este greu să se despartă de ele. Acest lucru poate duce la acumularea unui număr mare de obiecte care pot ocupa o cantitate considerabilă de spațiu și pot provoca un disconfort semnificativ.

Tulburarea de tezaurizare este frecvent asociată cu alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, depresia și tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). Persoanele cu tulburare de tezaurizare pot avea, de asemenea, dificultăți în organizarea, planificarea și luarea deciziilor. De asemenea, este posibil ca acestea să fie mai predispuse la probleme de sănătate fizică din cauza supraaglomerării, a prafului și a murdăriei, precum și a dificultăților cu curățenia și igiena.

Cauza exactă a tulburării de tezaurizare nu este cunoscută, dar se crede că este legată de o combinație de factori genetici și de mediu. Persoanele cu tulburare de tezaurizare raportează adesea dificultăți în luarea deciziilor, dificultăți în organizarea bunurilor lor și o incapacitate de a se debarasa de obiecte.

Tulburarea de tezaurizare poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții unei persoane. Persoanele cu tulburare de tezaurizare pot fi jenate sau rușinate de comportamentul lor, ceea ce duce la izolare socială și la dificultăți în formarea de relații. De asemenea, tezaurizarea poate duce la riscuri pentru sănătate și siguranță, cum ar fi incapacitatea de a se deplasa în casă, pericole de incendiu din cauza dezordinii și riscul de rănire.

Simptomele tulburării de tezaurizare și modul în care diferă de colecționarea normală

Tulburarea de tezaurizare este o afecțiune gravă de sănătate mintală caracterizată de o achiziție excesivă de obiecte, de dificultăți în a arunca bunurile și de incapacitatea de a organiza bunurile. Este adesea însoțită de un sentiment de suferință sau de stres atunci când se încearcă să se debaraseze de obiecte. Tulburarea de tezaurizare poate fi o sursă de stres semnificativ pentru individ, pentru familia sa și pentru persoanele din jurul său.

Tulburarea de tezaurizare este diferită de colecționarea normală. Colecționarea este o căutare organizată a obiectelor de valoare personală, realizată de obicei din plăcere sau pentru petrecerea timpului liber. De obicei, nu este asociată cu suferința sau cu stresul atunci când se renunță la obiecte. Tulburarea de tezaurizare, pe de altă parte, este adesea asociată cu suferință emoțională, dificultate în a se debarasa de obiecte și achiziția excesivă de obiecte care nu au valoare personală.

Simptomele tulburării de tezaurizare pot fi împărțite în trei categorii principale: achiziția, dificultatea de a se debarasa de obiecte și dezordinea.

Achiziția: Persoanele cu tulburare de tezaurizare achiziționează adesea articole în mod compulsiv, cumpărând adesea mai multe copii ale aceluiași articol sau colecționând articole fără valoare personală. De asemenea, acestea pot acumula articole care se aruncă în mod obișnuit, cum ar fi ziare, reviste sau ambalaje alimentare.

Dificultatea de a se debarasa: Persoanele cu tulburare de tezaurizare au dificultăți în a arunca obiectele, chiar și cele care nu au valoare personală. Ei pot simți vinovăție sau suferință atunci când se confruntă cu aruncarea obiectelor, ceea ce duce la o acumulare de dezordine în casa lor.

Dezordine: Persoanele cu tulburare de tezaurizare au deseori dificultăți în a-și organiza bunurile, ceea ce duce la o acumulare de dezordine în casa lor. Această dezordine poate îngreuna accesul la obiecte esențiale, cum ar fi paturile sau aparatele de gătit, precum și crește riscul de incendiu sau alte pericole de siguranță.

Dacă dumneavoastră sau cineva pe care îl cunoașteți prezintă simptome ale tulburării de tezaurizare, este important să căutați ajutor profesional. Un profesionist certificat în domeniul sănătății mintale poate lucra cu persoana respectivă pentru a identifica cauzele care stau la baza comportamentului de tezaurizare și pentru a crea un plan de tratament individualizat.

Tulburarea de tezaurizare este o afecțiune gravă care poate fi perturbatoare pentru individ, pentru familia sa și pentru persoanele din jurul său. Cu un diagnostic și un tratament adecvat, este posibil să se gestioneze simptomele tulburării de tezaurizare și să se îmbunătățească calitatea vieții individului.

O privire mai atentă la diferitele tipuri de acumulatori

Tezaurizarea este o afecțiune mentală complexă care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Persoanele care tezaurizează adeseori colectează și păstrează cantități mari de obiecte care au o valoare mică sau deloc, cum ar fi ziare, containere sau haine vechi.

Se estimează că până la 6% din populație suferă de tulburare de tezaurizare, ceea ce face ca aceasta să fie una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate mintală. În ciuda prevalenței sale, mai sunt încă multe de învățat despre tezaurizare și despre diferitele tipuri de tezaurizatori care există.

Cei care tezaurizează (hoarderii) pot fi împărțiți în trei tipuri distincte în funcție de amploarea tulburării: ușoară, moderată și severă. Fiecare dintre aceste tipuri de hoarderi prezintă simptome diferite și necesită un plan de tratament individualizat.

Hoarderii de grad ușor

Hoarderii de grad ușor sunt considerați a fi cel mai puțin sever tip de hoarders. De obicei, aceștia nu resimt o suferință semnificativă din cauza comportamentelor lor de tezaurizare, iar spațiile lor de locuit sunt, de obicei, afectate doar în mod minim de tezaurizarea lor. Acaparatorii ușori pot avea dificultăți în a lua decizii cu privire la aruncarea obiectelor, dar sunt adesea capabili să își păstreze spațiul de locuit organizat și funcțional. Opțiunile de tratament pentru hoarderii ușori implică, de obicei, terapie cognitiv-comportamentală și grupuri de sprijin.

Hoarderii moderați

Acaparatorii moderați sunt considerați a fi mai severi decât cei ușori. Aceștia experimentează niveluri ridicate de suferință din cauza comportamentelor lor de tezaurizare, iar spațiile lor de locuit sunt adesea dezordonate și dezorganizate. Acaparatorii moderați pot avea dificultăți în a lua decizii cu privire la aruncarea obiectelor și pot avea dificultăți în a-și gestiona răspunsurile emoționale la aruncarea obiectelor. Opțiunile de tratament pentru acaparatorii moderați implică, de obicei, terapie cognitiv-comportamentală, grupuri de sprijin și medicamente.

Hoarderii severi

Acaparatorii severi sunt considerați a fi cel mai sever tip de acaparatori. Aceștia resimt o suferință extremă din cauza comportamentelor lor de tezaurizare, iar spațiile lor de locuit sunt adesea foarte aglomerate și dezorganizate. Acaparatorii severi pot avea dificultăți în a lua decizii cu privire la aruncarea obiectelor și pot avea dificultăți în a-și gestiona răspunsurile emoționale la aruncarea obiectelor. Opțiunile de tratament pentru persoanele care se ocupă de tezaurizare severă implică, de obicei, psihoterapie, grupuri de sprijin, medicamente și servicii de curățenie la domiciliu.

Explorarea cauzelor acaparării și recunoașterea semnelor de avertizare

În timp ce cauza exactă a tezaurizării nu este încă pe deplin înțeleasă, cercetările sugerează că este probabil rezultatul unei combinații de factori genetici, de mediu și psihologici.

Factori genetici

Cercetările recente sugerează că tezaurizarea poate avea o componentă genetică. Studiile au constatat că tezaurizarea este mai frecventă în rândul rudelor de gradul întâi ale persoanelor care tezaurizează decât în populația generală, ceea ce indică faptul că aceasta poate fi moștenită. Există, de asemenea, dovezi care sugerează că tezaurizarea poate fi asociată cu anumite mutații sau anomalii genetice care sunt comune la persoanele care tezaurizează.

Factori de mediu

Factorii de mediu pot contribui, de asemenea, la comportamentele de tezaurizare. Expunerea la un eveniment traumatizant, cum ar fi un deces în familie, poate declanșa comportamente de tezaurizare la unele persoane. În plus, persoanele care tezaurizează pot fi trecut printr-o schimbare semnificativă în viață, cum ar fi o mutare sau un divorț, ceea ce poate contribui la comportamente de tezaurizare.

Factori psihologici

Acapararea poate fi, de asemenea, legată de afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), depresia, anxietatea și chiar demența. Persoanele care tezaurizează pot avea dificultăți în a se debarasa de obiecte din cauza unui atașament emoțional față de ele sau pentru că se tem că ar putea avea nevoie de ele în viitor. De asemenea, cei care se ocupă cu acumularea pot avea probleme în a-și organiza bunurile și în a lua decizii cu privire la ce să păstreze și ce să arunce.

Recunoașterea semnelor de avertizare

Tezaurizarea poate fi dificil de recunoscut, deoarece mulți dintre cei care tezaurizează pot fi reticenți în a căuta ajutor sau în a permite altora să intre în casele lor. Cu toate acestea, există câteva semne de avertizare care pot indica o problemă de tezaurizare.

Acestea includ:

  • Colecționarea excesivă de obiecte care au o valoare mică sau chiar nulă
  • Dificultate în organizarea posesiunilor
  • Refuzul de a renunța la obiecte, chiar și atunci când nu mai sunt necesare
  • Trăirea într-un mediu dezordonat și dezorganizat
  • Dificultatea de a lua decizii
  • Dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice, cum ar fi curățenia sau gătitul
  • Izolare crescută, deoarece persoanele care tezaurizează pot fi jenate de situația lor de viață

Dacă este posibil ca cineva pe care îl cunoști să se lupte cu tezaurizarea, este important să îi oferi sprijin. Spune-i să caute ajutor profesional și să colaboreze cu un specialist în sănătate mintală pentru a înțelege mai bine cauzele acaparării și pentru a dezvolta strategii de depășire a acesteia.

Care sunt riscurile de sănătate asociate cu tezaurizarea?

Tezaurizarea este o problemă complexă de sănătate mintală care este asociată cu o serie de riscuri pentru sănătate. Aceste riscuri pentru sănătate pot varia de la riscuri fizice, cum ar fi căzăturile și leziunile, la riscuri psihologice, cum ar fi depresia și anxietatea. Este important să înțelegem aceste riscuri pentru a oferi un tratament eficient pentru cei care suferă de tezaurizare.

Riscuri fizice

Hoarderii prezintă un risc crescut de rănire fizică din cauza mediului dezordonat și dezorganizat în care trăiesc. Căzăturile, tăierile și alte leziuni sunt mai probabile din cauza prezenței obiectelor care blochează căile de acces sau creează un mediu periculos. De asemenea, persoanele care se ocupă cu tezaurizarea au un risc mai mare de a dezvolta infecții ale pielii din cauza expunerii la praf, mucegai și alți alergeni.

Riscuri psihologice

Hoarding-ul poate duce la o serie de riscuri psihologice, cum ar fi depresia și anxietatea. Hoarderii experimentează adesea sentimente de rușine și vinovăție, ceea ce poate duce la izolarea de familie, prieteni și activități sociale. În plus, tezaurizarea poate fi un semn al unei tulburări de sănătate mintală subiacente, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).

Riscuri sociale

Persoanele care tezaurizează sunt, de asemenea, expuse riscului de a dezvolta probleme sociale din cauza stigmatului asociat cu tezaurizarea. Hoarderii se pot confrunta cu discriminarea și excluderea socială din cauza condițiilor lor de viață. În plus, familia și prietenii pot deveni frustrați și copleșiți de comportamentul tezaurizatorului, ceea ce duce la relații tensionate.

Riscuri financiare

Hoarderii sunt, de asemenea, expuși riscului de a avea probleme financiare din cauza incapacității lor de a-și controla cheltuielile. Persoanele care se ocupă cu tezaurizarea pot achiziționa cantități mari de articole de care nu au nevoie sau pe care nu le pot folosi, ceea ce duce la tensiuni financiare. În plus, tezaurizarea poate duce la reparații costisitoare și taxe de curățare din cauza daunelor cauzate de dezordine.

Cum să tratăm și să gestionăm eficient persoanele care se ocupă de tezaurizare într-un mediu sigur

Hoardingul este o problemă complexă de sănătate mintală care poate provoca o mare suferință atât individului, cât și familiei sale. Hoarderii se simt adesea copleșiți de cantitatea mare de bunuri pe care le au. Ei se pot simți rușinați de mediul lor de viață și se tem că acesta le va fi luat. Ca urmare, aceștia pot deveni izolați și pot deveni chiar un pericol pentru ei înșiși și pentru ceilalți. Prin urmare, este important să înțelegem cum să tratăm și să gestionăm eficient acumulatorii într-un mediu sigur.

Primul pas în tratarea și gestionarea eficientă a acumulatorilor este de a crea un mediu sigur și de susținere. Acest lucru înseamnă să oferiți o atmosferă calmă și lipsită de prejudecăți pentru persoana care tezaurizează și familia acesteia. Este, de asemenea, important să le oferiți hoarderului și familiei acestuia timp pentru a-și procesa emoțiile și pentru a-și exprima orice temeri sau anxietăți. În plus, asigurarea educației cu privire la pericolele acumulării și la importanța căutării de ajutor este o componentă cheie în crearea unui mediu sigur și de susținere.

Următorul pas este de a ajuta persoana care tezaurizează să identifice și să abordeze orice probleme de bază care ar putea contribui la comportamentul său de tezaurizare. Acestea pot include probleme precum depresia, anxietatea sau traumele. Este important să se colaboreze cu persoana care tezaurizează pentru a dezvolta un plan care să o ajute să își gestioneze simptomele. Acesta poate include terapie, medicamente, schimbări în stilul de viață sau chiar o combinație a tuturor celor trei.

Odată ce problemele de bază au fost abordate, hoarderul poate începe să lucreze la reducerea dezordinei. Acest proces poate implica sortarea și organizarea posesiunilor lor, aruncarea obiectelor care nu mai sunt utile și găsirea unor soluții creative pentru depozitare. Acaparatorii ar trebui, de asemenea, să fie încurajați să caute sprijin din partea familiei și a prietenilor.

În cele din urmă, este important să se monitorizeze progresele acumulatorului și să se ofere reasigurare atunci când este nevoie. De asemenea, este important să se furnizeze resurse și sprijin pentru a-i ajuta să își mențină progresul. Acest lucru ar putea include grupuri de sprijin, terapie sau chiar organizatori profesioniști.

5 recomandări pentru a ajuta pe cineva care suferă de sindromul Hoarder

  1. Stabilește un sistem de sprijin: Este important ca cineva care suferă de Sindromul Hoarding să aibă un sistem de sprijin din partea familiei, a prietenilor și/sau a profesioniștilor. Acest sistem ar trebui să ofere înțelegere, validare și educație despre acaparare. În plus, faptul de a avea sprijin poate ajuta o persoană să se simtă mai puțin izolată și mai motivată să facă schimbări.
  2. Stabilirea obiectivelor: Este important să împarți procesul în obiective mici și realizabile. Acest lucru va ajuta persoana să rămână motivată și concentrată pe sarcina în cauză. Obiectivele ar trebui să se concentreze pe organizare, curățare și sortare.
  3. Elaborarea unui plan de acțiune: Un plan de acțiune va ajuta persoana să rămână pe drumul cel bun și să se concentreze asupra obiectivelor sale. Acest plan ar trebui să includă pași specifici și un calendar. Planul ar trebui să fie realist și realizabil.
  4. Utilizarea resurselor profesionale: Resursele profesionale, cum ar fi un terapeut sau un organizator profesionist, pot fi utile pentru a oferi îndrumare și sprijin. Un terapeut poate ajuta persoana să identifice cauzele care stau la baza comportamentului de tezaurizare și poate oferi abilități de adaptare pentru a gestiona această afecțiune. Un organizator profesionist poate oferi măsuri practice pentru a organiza mediul înconjurător al persoanei.
  5. Apelează la tratament medical: În cazul în care comportamentul de tezaurizare este legat de o afecțiune medicală subiacentă, este important să se solicite tratament medical. Acesta ar putea include medicamente, cum ar fi antidepresivele și antipsihoticele, sau consiliere.

Prin utilizarea acestor cinci recomandări, o persoană care suferă de sindromul Hoarding poate face progrese în gestionarea afecțiunii. Este important să ne amintim că acapararea este o afecțiune complexă și necesită o abordare cuprinzătoare a tratamentului.

Recomandări și strategii pentru a putea să-i ajuți pe membrii familiei sau pe prietenii cu comportament de hoarder

  1. Educă-te: Este important să înțelegi ce este tezaurizarea și cum îi afectează pe oameni. Hoardingul este o tulburare mentală caracterizată prin colectarea excesivă și dificultatea de a renunța la posesiuni. Este adesea asociată cu o incapacitate de a organiza, clasifica și prioritiza obiectele, precum și cu o teamă de a lua decizii. Înțelegând această tulburare, poți înțelege și empatiza mai bine cu membrul familiei sau prietenul tău.
  2. Vorbește cu ei: Cei care se ocupă cu tezaurizarea se simt adesea stânjeniți sau rușinați de comportamentul lor, așa că este important să fiți atenți la sentimentele lor. Vorbește cu ei în mod deschis și fără a-i judeca despre comportamentul lor de tezaurizare și despre cum îi face să se simtă. Adresează-le întrebări despre motivul pentru care simt nevoia de a tezauriza și cum le afectează viața de zi cu zi. Asigură-te că îi asculți cu atenție și ai răbdare în timp ce își împărtășesc gândurile și sentimentele.
  3. Acordă-i sprijin: Oferă-i prietenului sau membrului familiei tale sprijin necondiționat și înțelegere. Spune-i că ești acolo pentru ei și că ești dispus să îi ajuți în orice fel poți. Acesta poate fi un proces dificil și este posibil să aibă nevoie de sprijinul tău pe parcurs.
  4. Ajută-i să creeze un plan: Ajută-ți prietenul sau membrul de familie să creeze un plan pentru a declasifica și organiza bunurile lor. Începeți cu un plan mic și concentrați-vă pe o cameră sau o zonă la un moment dat. Lucrați împreună pentru a crea un program și stabiliți obiective realiste.
  5. Solicită ajutor profesional: Tezaurizarea este o tulburare complexă care necesită ajutor profesional. Recomandă-i prietenului sau membrului tău de familie să caute consiliere și/sau să se alăture unui grup de sprijin. Un profesionist în domeniul sănătății mintale poate oferi strategii și resurse utile pentru a face față comportamentelor de tezaurizare.

Tezaurizarea este o tulburare complexă care poate fi dificil de înțeles și de gestionat. Cu toate acestea, cu răbdare și înțelegere, îl poți ajuta pe membrul familiei sau prietenul tău să facă față comportamentului de tezaurizare.

Dacă vrei să ai o viață mai bună și să obții rezultate mai bune fără să te epuizezi, poți programa o ședință chiar acum. Sau poți să începi cu sesiunile gratuite.
Toate ședințele sunt online
Te-ar mai putea interesa și: