Ce este mai exact o traumă din copilărie?

Trauma din copilărie este un tip de vătămare psihologică care poate duce la probleme de sănătate mintală pe termen lung. Ea este rezultatul unuia sau mai multor evenimente traumatice care au loc în copilărie. Aceste evenimente traumatice pot fi de categorii diverse, de la abuz fizic, emoțional sau sexual, neglijare, a fi martor la violență, până la moartea părinților sau divorțul acestora.

Trauma din copilărie este o formă de abuz psihic care poate avea un efect profund asupra dezvoltării copilului. Poate duce la o varietate de probleme psihologice, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic (PTSD), depresia și anxietatea.

Pentru a te vindeca de abuzurile din trecut și pentru a merge mai departe cu viața ta, este necesar să remodelezi modul în care te gândești la trecutul tău și să găsești resurse pentru a rupe cercurile vicioase în care ești prins.

În general traumele sunt un subiect care nu este bine înțeles de cei mai mulți oameni, mai ales de către cei fără studii de specialitate. Se discută despre traume tot mai mult, însă estimarea lor este adesea complet greșită: evenimente care în esență nu sunt traume sunt exagerate mult mai mult decât este cazul și, în același timp, oamenii trec mult prea ușor peste anumite situații care au potențial de a provoca traume puternice.

Doar un exemplu, legat de asta: părinți oripilați pentru că fiul sau fiica lor au prins la televizor o scenă mai fierbinte și care se îngrijorează că asta le va marca pentru toată viața copilul dar aceeași părinți nu își pun nici un semn de întrebare măcar atunci când amenință copilul că pleacă fără el din parc și îl „lasă acolo”. Prima situație e cu potențial mic de traumă pentru că în primul rând sunt șanse mari ca acel copil să nu înțeleagă mare lucru din scenă sau să nu îi dea așa de mare importanță (și, chiar dacă observă, totul se poate corecta ușor printr-o intervenție blândă a părintelui care să îi explice ce vede), a doua situație este foarte problematică pentru că poate crea traumă de abandon în copil, mai ales dacă se repetă. Și, de obicei, părinții care fac asta nu o fac doar o dată.

Traumele copilăriei care ne afectează în mod surprinzător până la vârsta adultă

Traumele din copilărie pot afecta sănătatea mintală, abilitățile sociale și chiar sănătatea fizică a unei persoane.

De exemplu, un copil abuzat are mai multe șanse să dezvolte depresie mai târziu în viață decât cineva care a fost adoptat și crescut fără a suferi nicio traumă în copilărie. Un studiu cu fete adolescente a constatat că acestea au mai multe șanse de a fi depresive dacă au suferit abuz sexual, abuz emoțional sau abuz fizic în copilărie.

Depresia și abuzul se pot, de fapt, cauza reciproc. Depresia poate apărea atunci când cineva a fost expus unei traume. Nu este întotdeauna cazul ca copiii care sunt abuzați vor avea depresie, dar este un factor de risc. Când cineva a fost abuzat, este mai probabil să dezvolte depresie în viitor.

Anxietatea poate fi un efect secundar al depresiei. Anxietatea este una dintre cele mai frecvente consecințe ale depresiei. Când oamenii se simt anxioși, s-ar putea să se gândească la lucruri care îi fac să se simtă mai anxioși și să se îngrijoreze și mai mult. Unele persoane care se confruntă cu anxietate sunt, de asemenea, predispuse să evite activitățile sau situațiile care ar duce la jenă socială sau rănire fizică.

Traumele copilăriei nu se limitează doar la copilul care le-a trăit. De asemenea, afectează oamenii din jurul lor, cum ar fi părinții sau frații lor. În anumite cazuri, efectele traumei din copilărie pot fi atât de severe încât rezultă într-un sindrom numit tulburare de stres posttraumatic complex (C-PTSD). În plus, cercetările au sugerat că traumele din copilărie sunt legate de viitoarele probleme de sănătate mintală. Cercetările au sugerat, de asemenea, că traumele din copilărie (cum ar fi abuzul în copilărie, neglijența sau agresiunea emoțională sau fizică) pot predispune oamenii la dezvoltarea altor tulburări de sănătate mintală mai târziu în viață.

Unele studii au descoperit că persoanele care au suferit traume în copilărie sunt mai predispuse să dezvolte

• tulburări legate de consumul de substanțe, cum ar fi abuzul de alcool și droguri
• tulburări de dispoziție
• tulburări de anxietate
• tulburari de alimentație
• simptome psihotice (cum ar fi halucinații și iluzii)
• stres post traumatic
• tulburare obsesiv-compulsivă
• tulburarea de personalitate borderline

Persoanele cu traume din copilărie pot avea, de asemenea, mai multe șanse de a experimenta o sănătate fizică precară, cum ar fi boli de inimă, cancer, tulburări digestive, depresie sau boli autoimune.

Ce poate provoca o traumă în copilărie?

Traumele copilăriei pot fi cauzate de multe lucruri, inclusiv abuz fizic, abuz emoțional, neglijare sau abandon. Aceste situații pot duce la un mediu ostil în relațiile cu adulții:

1. Abuzul parental

Abuzul parental este o formă de abuz asupra copilului care are loc atunci când un părinte sau un îngrijitor face rău unui copil. Poate fi fizic, emoțional sau sexual.

Cea mai comună formă de abuz parental este abuzul fizic. Aceasta include lovirea, scuturarea, arderea și alte forme de violență împotriva copilului. Abuzul emoțional este, de asemenea, obișnuit și include scăderea copilului și a-l face să se simtă lipsiți de valoare. Abuzul sexual nu are nevoie de prea multe explicații însă este de precizat că abuz sexual nu se limitează doar la acte sexuale, poate include atingeri și alte gesturi nepotrivite din partea unui adult.

2. Separarea familiei

Separarea familiei poate provoca traume tuturor celor implicați, și mai ales copiilor.

Separarea se poate produce din varii motive, începând de la situații obișnuite precum divorțul părinților, până la situații de criză, de exemplu separarea familiilor din cauza războiului, din motive politice (deportări de populație, arestări politice și așa mai departe) sau în diferite alte situații speciale: emigranții ilegal din Mexic spre SUA sunt frecvent separați de familiile lor dacă sunt prinși și închiși într-un centru de emigrare.

În România, cea mai frecventă situație de separare a familiei este cea în care unul sau ambii părinți pleacă să lucreze în altă țară.

3. Boală gravă sau pierderea unui membru apropiat al familiei care crește

Anxietatea legată de moarte este un răspuns normal la moartea unei persoane dragi. Este un sentiment de teamă, teamă și îngrijorare cu privire la moarte.

Anxietatea legată de moarte poate fi cauzată de mulți factori, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, teama de a muri singur sau chiar doar a te gândi la moarte în general.

Consilierea pentru doliu este o parte importantă din a face față anxietății legate de moarte. Îi ajută pe oameni să-și proceseze sentimentele și să găsească modalități de a merge mai departe cu viața lor.

4. Bullying la școală/la locul de muncă

Bullying-ul este o formă de comportament agresiv care se repetă în timp. Se poate întâmpla la locul de muncă sau la școală.

Bullying-ul poate fi fizic, verbal sau emoțional. Se poate face și prin intermediul rețelelor de socializare și prin mesaje text. Bullying-ul se poate întâmpla oricui, dar este mai frecvent în rândul copiilor și adolescenților care sunt la școală.

Efectele agresiunii sunt de lungă durată și pot duce la probleme de sănătate mintală precum depresia și anxietatea.

5. Abuz sau agresiune sexuală în copilărie

O experiență sexuală traumatizantă în copilărie poate duce la probleme cu intimitatea și relațiile până la vârsta adultă. Este un cumva un pleonasm să spui experiență sexuală traumatizantă în copilărie, pentru că, dacă vorbim de copilărie, orice experiență sexuală este traumatizantă.

Abuzul sexual în copilărie poate duce la efecte de durată asupra bunăstării unei persoane, cum ar fi imaginea de sine negativă și neîncrederea în figurile de autoritate, pentru că, de cele mai multe ori, abuzul a fost comis de o persoană cu autoritate.

În ciuda dificultăților care apar dintr-o experiență ca aceasta, vindecarea este posibilă prin terapie, strategii de autoîngrijire și compasiune.

6. Asistarea la un act de violență

Din cauza stresului, victimele și martorii unui incident violent pot prezenta simptome precum insomnie, atacuri de anxietate, hipervigilență, răspuns de tresărire și evitarea persoanelor sau a locurilor pe care un copil le asociază cu evenimentul.

Copiii care sunt martori ai violenței în casele lor au, de asemenea, mai multe șanse să repete ei înșiși comportamentul după ce au crescut sau să manifeste tendințe agresive.

7. Dezastre naturale care au loc în anii formativi ai copilului

Fiecare experiență formativă, cum ar fi dezastrele naturale, lasă în urmă o lecție importantă.

Dezastrele naturale au puterea nu numai de a modela o țară, ci și viziunea unei persoane asupra vieții. Oamenii de știință sunt în general de acord că expunerea timpurie la adversitate este în contradicție cu bunăstarea ulterioară fizică, socială și mentală. Efectele acestor experiențe merg de la astm la tulburarea din spectrul autist, de la ADHD la tulburarea de anxietate generalizată și sindromul de stres post-traumatic.

Care sunt simptomele traumelor din copilărie?

Traumele din copilărie pot avea un efect profund asupra modului în care un individ funcționează ca adult. În unele cazuri, poate duce la tulburări de sănătate mintală, abuz de substanțe și sinucidere.

Simptomele traumei copilăriei sunt diferite pentru fiecare persoană. Acestea depind de severitatea și durata traumei, precum și de vârsta la care a apărut. Unele simptome comune includ:

• depresia
• anxietatea
• tulburarea de stres posttraumatic (PTSD)
• durerea cronică
• tulburările de somn
• coșmaruri sau flashback-uri
• dificultate de a dormi sau de concentrare
• senzație de detașare de ceilalți sau senzație de amorțire în interior
• senzație de nesiguranță în propriul corp sau în împrejurimi

Simptomele le îngreunează adesea acestor oameni să trăiască o viață normală și pot avea un nivel ridicat de stres și îngrijorare care au nevoie de tratament de la un profesionist în sănătate mintală.

Ele pot duce, de asemenea, la probleme de sănătate fizică, cum ar fi boli de inimă și diabet.

Semne ale traumei asupra copiilor

Trauma din copilărie este o problemă serioasă care poate duce la PTSD la vârsta adultă. Este important să le oferim copiilor sprijin și acces la servicii de sănătate mintală, astfel încât aceștia să poată obține ajutorul de care au nevoie și să prevină PTSD.

Primul pas în prevenirea traumei copilăriei este identificarea semnelor de traumă la copii. Aceste semne includ:

• Schimbări de comportament, cum ar fi agresivitatea sau retragerea
• Modificări ale tiparelor de somn, cum ar fi coșmaruri sau enurezis nocturn (copilul face pipi în pat noaptea, în somn)
• Schimbări ale obiceiurilor alimentare, cum ar fi supraalimentarea sau refuzul de a mânca
• Modificări ale performanței școlare, cum ar fi probleme de concentrare sau refuzul de a mai merge la școală

Al doilea pas este să luați măsuri adecvate pentru a ajuta copilul. În general, acțiunile întreprinse vor fi determinate de gravitatea traumei.

Pentru traume majore, este posibil ca copiii să fie nevoiți să treacă mai întâi prin terapie înainte de a putea vorbi cu părinții sau tutorii lor.

Efectul traumelor din copilărie asupra creierului

Cercetările au arătat că traumele afectează serios dezvoltarea creierului. Copilăria este o perioadă extrem de importantă în dezvoltarea creierului, în primii ani de viață acesta formează între 700 și 1000 de legături neuronale noi pe secundă. Toată această structură va deveni baza dezvoltării ulterioare a persoanei.

Trauma afectează întreaga dezvoltarea a creierului și, în special, regiunile amygdala, hipocampusul și cortexul prefrontal. Unele studii efectuate pe animale au arătat că trauma afectează direct chiar neuronii, până la distrugerea lor în anumite cazuri. Orice traumă provoacă un răspuns de stres în organism, stres care provoacă eliberarea hormonilor stresului, în special cortizolul și norepinefrina.

Expunerea îndelungată la acești hormoni ai stresului au numeroase efecte negative asupra corpului și minții unei persoane.

Așadar, dacă ai fost supus unei traume în copilărie, înseamnă asta că nu mai poți face nimic? Nu, absolut deloc. Înseamnă însă că e vorba de ceva serios și care trebuie tratat ca atare.

Psihoterapia te poate ajuta să vindeci trauma și să limitezi sau să elimini efectele acesteia în viața ta, adică vei avea relații mai sănătoase cu alții, vei simți că ești mai stăpân pe viața ta și dispoziția și atitudinea față de viață se va îmbunătăți.

Există chiar studii (Kings College, London, 2017, de exemplu) care au demonstrat că psihoterapia determină creierul să crească activitatea tocmai în acele structuri care sunt afectate de traumă, ca un proces de reparare a daunelor.

Tratamentul traumelor din copilărie prin psihoterapie

A face față durerii provocate de o traumă din copilărie este un proces dificil. Este nevoie de timp, răbdare și efort pentru a dezvăța tiparele negative care au fost învățate ca urmare a traumei suferite.

Există multe tipuri diferite de tehnici de terapie a traumei copilăriei, dar toate au un lucru în comun – necesită multă răbdare atât din partea terapeutului, cât și a clientului.

Primul pas în abordarea traumei copilăriei este să înțelegem ce este aceasta și cum afectează aceasta persoana. În acest caz, psihoterapia este un proces care ajută individul să-și abordeze trecutul și să-și rezolve sentimentele despre acesta.

Psihoterapia traumei în copilărie poate fi făcută în multe moduri diferite, dar există câțiva pași comuni care sunt urmați de majoritatea terapeuților.

Primul pas este să identifici ce tip de traumă din copilărie a experimentat persoana și apoi să identifici orice declanșatoare sau amintiri asociate cu aceasta.
Următorul pas ar fi acela de a ajuta persoana să înțeleagă de ce simte anumite emoții atunci când se gândește la acest eveniment sau experimentează aceste declanșatoare.
În cele din urmă, trebuie lucrat la dezvoltarea abilităților de coping pentru a face față acestor sentimente.

Terapia traumei din copilărie poate fi utilă pentru a găsi modalități de a face față și de a depăși efectele traumei din copilărie asupra vieții tale.

Înțelegerea și abordarea traumelor copilăriei

Înțelegerea și abordarea traumelor copilăriei este extrem de dificilă. Dar analizând studiile realizate până în prezent, se poate elabora un protocol de intervenție.

Trauma din copilărie este o problemă globală și, din cauza varietății de simptome diferite, nu există tratamente cu rate de succes de 100% în toate situațiile.

Ceea ce asigură o vindecare eficientă este timpul și răbdarea. Vindecarea unei traume provoacă adesea noi amintiri să iasă la suprafață iar sentimentul de siguranță este, încet-încet, restabilit.

Mulți supraviețuitori ai unei astfel de traume sunt de asemenea capabili să înceapă să-și reconstruiască stima de sine dacă li se acordă sprijin terapeutic. Este important să tratezi aceste situații pentru că experiențele traumatice durează o viață și rămășițele rămân și lucrează în subconștientul unei persoane în toate etapele de dezvoltare, chiar până la moarte.