Introducere: Ce este bullying-ul?

Bullying-ul este un act de cruzime, fizică sau emoțională, care se întâmplă atunci când cineva rănește sau umilește o altă persoană.

Bullying-ul începe atunci când o persoană încearcă să rănească sentimentul de valoare de sine al altcuiva. Poate fi vorba de abuz fizic sau emoțional. Bullying-ul vine sub diferite forme și are potențialul de a afecta bunăstarea socială și emoțională a victimei. Cel mai obișnuit tip de hărțuire este hărțuirea verbală, care include hărțuirea cibernetică (cyber-bullying).

Bullying-ul se poate întâmpla oriunde și oricând, însă adesea se întâmplă în rândul copiilor din școală. Unii copii sunt hărțuiți de colegii lor pe tot parcursul anului, în timp ce alți copii sunt hărțuiți doar o dată sau de două ori pe an de către un egal care pur și simplu nu îi place dintr-un motiv sau altul.

Bullying-ul este utilizarea forței, amenințării sau constrângerii pentru a abuza, intimida sau domina agresiv pe alții. Comportamentul este de obicei repetat și obișnuit. O condiție esențială este percepția, de către bătăuș sau de către alții, a unui dezechilibru al puterii sociale sau fizice.

Bullying-ul este o acțiune agresivă față de cineva care este mai puțin puternic. Sau perceput ca fiind mai puțin puternic de către agresor.

Este important de reținut că cei care recurg la o astfel de agresiune sunt oameni care simt emoții puternice precum furie, umilință și rușine și se folosesc de ele pentru a răni pe altcineva, sperând că astfel se vor simți mai bine în propria piele.

Bullying-ul este o problemă serioasă care trebuie rezolvată. Bullying-ul este definit ca orice comportament care are scopul de a cauza durere sau suferință altui individ. Bătăușii își pot folosi puterea, statutul social și alte abilități pentru a-i controla și a-i manipula pe ceilalți.

În școală, cele mai multe experiențe de agresiune au loc în grupul restrâns al unei clase. De fapt, 44% dintre elevi declară că au fost hărțuiți de colegii lor de clasă. În ceea ce privește adulții, multe incidente de agresiune au loc la locul de muncă cu intenția de a afecta performanța cuiva la locul de muncă sau de a le îngreuna munca.

La locul de muncă, acolo unde oamenii ar trebui să lucreze împreună pentru un obiectiv comun, este foarte important să promovăm un sentiment de unitate și comunitate pentru a evita ca anumite tensiuni să degenereze în ceva mai grav, cum ar fi hărțuirea. Școlile pot reduce agresiunea, oferind elevilor mai multe oportunități de succes și construind relații sănătoase între elevi.

Cum afectează bullying-ul creierul unei persoane?

Bullying-ul este o agresiune verbală, fizică sau socială nejustificată față de cineva care nu se poate apăra. Bullying-ul poate avea numeroase efecte negative asupra activității creierului, dispoziției și bunăstării persoanelor implicate.

Efectele agresiunii sunt ample și pot include multe aspecte, de la dificultăți sociale până la probleme de sănătate mintală. Un studiu a constatat că acei copii care au fost hărțuiți au un risc mai mare de a dezvolta depresie, anxietate, tulburare de stres post-traumatic și gânduri suicidare. Alte studii au descoperit că acești copii pot experimenta o scădere a stimei de sine și un risc crescut de a dezvolta o tulburare psihiatrică.

Este important de menționat că atât agresorul, cât și victima sunt afectați negativ de aceste evenimente. Victimele tind să aibă o calitate mai scăzută a vieții, deoarece se simt în mod constant neajutorate sau deprimate atunci când sunt hărțuite la școală sau în comunitatea lor. Acest lucru ar putea afecta, de asemenea, cât de mult doresc să meargă la școală. sau să participe în comunitatea lor, ceea ce poate scădea calitatea vieții școlii sau comunității. Făptuitorii sunt, de asemenea, afectați de efectele bullyingului, deoarece vor fi percepuți ca fiind mai puțin umani sau de încredere și ar putea primi un feedback negativ de la ceilalți. Ei ar putea dezvolta, de asemenea, probleme de stima de sine, deoarece se simt umiliți și rușinați de ceea ce s-a întâmplat, ceea ce ar putea conduce la demotivare sau retragere din activități sociale.

Cercetarea ne arată că există o legătură clară între efectele negative ale agresiunii și creierul agresorului.

Efectele negative pot fi observate prin scanări ale creierului. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Mexico City a constatat că persoanele care agresează pe alții au o amigdală mărită – o parte a creierului care reglează emoții precum furia sau anxietatea – în comparație cu cei care nu sunt agresori.

Studenților li s-a dat un test de asociere implicită care a măsurat cât de repede au asociat cuvintele pozitive sau negative cu ei înșiși și cu ceilalți. De asemenea, li s-a scanat creierul folosind imagistica prin rezonanță magnetică (MRI). „Oamenii care au obținut scoruri mai mari în stima de sine implicită au arătat, de asemenea, mai multă activitate în cortexul cingulat anterior, o regiune a creierului asociată cu răspunsurile emoționale”, a spus un cercetător. „Acest lucru sugerează că acești indivizi pot avea mai multe șanse să se monitorizeze pentru semne de suferință”. „Stima de sine implicită este asociată cu răspunsuri neuronale negative în cortexul cingulat anterior”, Human Brain Mapping, iulie 2018. Adică, oamenii cu o stimă de sine ridicată au șanse mai mari să asocieze cuvinte pozitive cu ei și ceilalți (deloc surprinzător) și au o capacitate mai bună de auto-monitorizare și auto-control emoțional.

Efectele negative ale agresiunii sunt cele mai proeminente în adolescență, unde pot duce la o stimă de sine scăzută și la depresie.

Cine riscă să fie victima unui incident de bullying?

Potrivit unui raport al Centrului Național de Statistică a Educației, atât în 2011, cât și în 2012, aproximativ unul din patru elevi a suferit bullying. În context mai amplu, 56% dintre copii au fost hărțuiți cel puțin o dată în viață.

Potrivit unui studiu realizat de Consiliul Național de Prevenire a Criminalității, există mulți factori care cresc riscul de a fi agresat. NCPC precizează că, de obicei, copiii între 5-15 ani sunt expuși unui risc mai mare deoarece nu au dezvoltat încă o capacitate suficient de puternică de a se proteja de un agresor.

Violența împotriva copiilor nu este o nouă formă de abuz, dar prevalența este în creștere. Într-un sondaj efectuat pe aproximativ 20.000 de copii din clasele 5-12 din Statele Unite, numărul celor care au fost hărțuiți sexual la școală s-a dublat de la 10% în 1991 la 20% în 2016. Între timp, numărul celor care au fost agresați fizic la școală a crescut de la 7% în 1994 la 16% în 2014.

Copiii expuși mai mult riscului de a fi hărțuiți sau abuzați provin de obicei din cartiere cu venituri mici. De asemenea, este mai probabil să se întâmple copiilor ai căror părinți se află într-un mediu instabil, fie că sunt divorțați, bolnavi mintal sau dependenți de droguri. De cele mai multe ori hărțuirea are loc în spații publice – pe stradă sau la școală de exemplu.

Este important să-i învățăm pe copiii noștri să fie conștienți de mediul înconjurător și să observe când cineva ar putea încerca să profite de ei. Este la fel de important să îi învățăm să identifice atunci când un coleg sau un prieten de-ai lor este hărțuit sau abuzat, pentru a putea să alerteze adulții și a se putea lua măsurile corespunzătoare. Realitatea tristă este că multe astfel de incidente nu sunt raportate, întrucât victima este fie prea traumatizată ca să vorbească despre asta, fie îi este rușine de ce s-a întâmplat, fie se teme de consecințe.

Adevărul este că oamenii de toate vârstele, genurile, religiile, etniile, abilitățile sau dizabilitățile pot fi hărțuiți sau agresați. Cel mai important lucru pe care îl putem face este să vorbim deschis despre acest subiect pentru a educa următoarea generație și a-i încuraja să vorbească dacă experimentează așa ceva, astfel încât să îi putem ajuta să se vindece și să oprească ciclul de abuz.

Cum știu când copilul meu este agresat?

Ca părinte, cel mai bun mod în care îți poți ajuta copilul este să înveți să recunoști semnele că este agresat.

Părinții joacă un rol crucial în combaterea agresiunii. Ei trebuie să fie atenție la semnele de hărțuire și hărțuire. Dacă bănuiesc că se întâmplă ceva suspect și copilul lor ar putea fi victimizat, pot vorbi cu copilul lor și pot afla de la ei mai multe detalii despre această problemă. De asemenea, își pot întreba copilul cum se simte la școală, ce fac zilnic și dacă există alte persoane care îi agresează sau îi hărțuiesc. Există unele aplicații care îi ajută pe părinți să monitorizeze profilurile de rețele sociale ale copiilor lor, precum și mesajele și apelurile de pe telefon.

Este important ca părinții să știe dacă copilul lor este agresat, astfel încât să poată lua măsurile adecvate pentru a ajuta la oprirea comportamentului de agresiune.

Dacă ai un copil care pare mai retras decât de obicei, trist sau ezită să meargă la școală, ar trebui să iei în considerare faptul că ar putea fi din cauza hărțuirii. Cercetează și dacă acel copil are răni inexplicabile sau pare obosit fără un motiv aparent.

Dacă bănuiești că profesorul copilului tău s-ar putea să nu știe despre un bătăuș din clasa lor, poate fi util să discuți direct cu acel profesor despre situație. Dacă nu există nicio îmbunătățire în ceea ce privește bătăușul după acea acțiune, discută și cu alți profesori și vezi dacă au vreo soluție. Aceasta conversație poate fi suficientă pentru ca profesorul copilului să facă ceva în privința situației.

Este important să cunoști semnele abuzului asupra copiilor. În acest fel, poți lua rapid decizia de a interveni.

Cele mai frecvente simptome sunt ale bullyingului:

• Leziuni inexplicabile: răni, vânâtăi, tăieturi
• Comportament retras sau agresiv
• Retragerea din activități
• Dificultate de concentrare sau alte probleme de comportament
• Copilul „pierde” frecvent diferite obiecte, mai ales obiecte de valoare, de exemplu electronice scumpe, telefoane și așa mai departe.

Ce pot face părinții pentru a combate această epidemie?

Copilăria este o perioadă care ar trebui să fie plină de bucurie, râs și fericire. Nu ar trebui să existe niciun motiv pentru care copilul tău să simtă frică sau să-și facă griji cu privire la ceea ce se va întâmpla când va ieși în lume. Este responsabilitatea părinților să se asigure că își respectă datoria față de copiii lor și îi protejează de orice le poate face rău.

Există multe semne care pot indica abuzul asupra copiilor. Părinții ar trebui să fie atenți la schimbări bruște în comportamentul copilului lor, răni frecvente, coșmaruri sau enurezis, reticența de a merge acasă după școală sau schimbarea apetitului.

Dacă părinții observă oricare dintre aceste semne de avertizare, ar trebui să vorbească cu copilul lor și să-i încurajeze să le spună adevărul despre ceea ce s-a întâmplat. Dacă acest lucru nu funcționează, este posibil să fie nevoie să contacteze autoritățile care pot investiga în continuare.

Părinții ar trebui, de asemenea, să raporteze orice suspiciune de abuz la școală și să verifice cu profesorii dacă au observat și ei vreo schimbare în comportament.