Orice relație între doi oameni este un schimb reciproc, din care, de regulă, amândoi ies câștigați într-un fel sau altul. Dar ce se întâmplă când unul dintre cei doi oferă mult mai mult decât primește înapoi? Dar când unul dintre cei doi are impresia că este de datoria sa să îl salveze pe celălalt?

Ce se întâmplă este că avem de-a face cu complexul salvatorului, o tulburare de comportament care conduce la relații nesănătoase sau chiar toxice.

Ce este complexul salvatorului?

Asta înseamnă că dacă ești altruist și vrei să ajuți pe altcineva suferi de complexul salvatorului. Nu, suferi de acest complex doar dacă nu doar că vrei să ajuți pe altul dar simți nevoia să ajuți pe altul, ca și cum nu poți să te simți bine dacă nu o faci.

E foarte nobil să vrei să ajuți o altă persoană, dar dacă acea persoană nu vrea ajutorul tău? Accepți cu seninătate refuzul sau te încăpățânezi să o ajuți împotriva voinței sale, pentru că ți se pare că tu știi mai bine ce este bine pentru ea?

Alte denumiri pentru această tulburare sunt: complexul salvatorului, sindromul eroului, sindromul cavalerului pe cal alb, complexul Mesia. Cu mențiunea că cel din urmă este mai frecvent prezent la persoanele care suferă de schizofrenie și care se cred, efectiv, o încarnare a Mântuitorului.

Persoanele care obțin poziții de putere (intenționat sau accidental) pot să dezvolte astfel de idei despre sine, să creadă că angajații pe care îi conduc, cetățenii în cazul politicienilor sau ceilalți membri ai familiei toți depind și se bazează pe competența lor pentru supraviețuire. Această responsabilizare extremă poate conduce la dezvoltarea unor iluzii de grandoare și este de fapt numele științific pentru fenomenul numit popular „i s-a urcat la cap” (puterea). Teoretic iluzia grandorii nu este o afecțiune diagnosticabilă, însă este un simptom care apare frecvent în delirul schizofrenicilor și în dialogul interior al narcisicilor grandioși.

Poate cel mai celebru exemplu al unui lider cu complexul salvatorului a fost Adolf Hitler, care se considera salvatorul întregii națiuni germane. Ororile celui de-al doilea război Mondial și Holocaustul au fost produsul acestor idei grandomane.

Sigur că Hitler este un exemplu extrem și că cei mai mulți oameni care suferă de complexul salvatorului nu ajung să ucidă milioane de oameni, însă arată cât de departe poți ajunge dacă nu controlezi și nu rezolvi aceste tendințe.

Care sunt simptomele complexului salvatorului?

Pe scurt, ai putea să suferi de complexul salvatorului dacă:

• Crezi că a-I ajuta pe alții este scopul tău în lume
• Nu te simți bine cu tine decât atunci când îi ajuți pe alții
• Consumi atât de multă energie ajutându-i pe alții încât ajungi la epuizare

De fapt, cei care suferă de complexul salvatorului încearcă să simtă că dețin controlul prin repararea vieților altora, de multe ori ca să se distragă de la propriile probleme, precum anxietate sau sentimente de lipsă de putere sau control asupra propriei vieți.

În plus, când ajuți pe altcineva, asta îți furnizează validare, ceea ce te face să te simți mai bine în pielea ta, ceea ce poate relativ ușor să se transforme într-o dependență, care te va face să cauți obsesiv pe cineva de ajutat, doar ca să primești din nou sentimentul de validare.

Dacă ai crescut într-o familie cu o dinamică disfuncțională, există șanse mai mari să fi dezvoltat complexul salvatorului, ca răspuns la situațiile dificile prin care ai trecut.

Complexul salvatorului este însoțit adesea de fantezii de omnipotență. Ceea ce înseamnă că poți crede că există cineva capabil să facă totul să fie bine, și că acea persoană ești tu. Este o fantezie a copilăriei, când copilul se uită spre părinte cu speranță și îi conferă această putere supranaturală de a rezolva tot.

Complexul salvatorului este însoțit și de sentimente de superioritate morală, cel care suferă de acest complex ajungând să se creadă mai bun decât alții pentru că îți petrece timpul ajutând mereu. Această percepție este adesea împărtășită de cei din jur, care îi văd drept persoane bune.

Însă, adevărul este că o persoană cu complexul salvatorului poate de multe ori să facă mai mult rău decât bine, unul dintre motive fiind că nu are abilitățile necesare pentru a rezolva acea problemă.

Complexul salvatorului poate interfera cu dezvoltarea personală și poate conduce la codependență, pentru că cel ajutat nu este lăsat să își asume responsabilitatea pentru propria situație, și să își dezvolte abilitățile necesare pentru a-și rezolva singur problema.

Alte simptome sunt următoarele:

• Încerci să schimbi oamenii: crezi că știi ce e mai bine pentru alții și ești convins că ai capacitatea de a determina o schimbare în altă persoană.
• Faci sacrificii personale extreme pentru a-i ajuta pe alții: aceste sacrificii constau în timp, bani, disponibilitate emoțională, nevoile proprii și spațiul personal. Toate acestea le consumi fără nici o problemă, doar pentru a ajuta pe altul.
• Te atrag persoanele aflate în situații vulnerabile: te simți atras de persoane care au avut o viață grea. Poate pentru că și tu ai avut o viață grea și îți dorești să îi ferești pe alții de a suferi la fel cum ai suferit tu.
• Crezi că ai mereu o soluție: unele lucruri nu au o soluție rapidă, situații precum depresia, traumele, doliul sau bolile cronice. Un salvator va încerca totuși să rezolve aceste situații, de multe ori într-un mod nepotrivit și chiar brutal.
• Ai impresia că doar tu poți să ajuți: această idee e strâns legată de fanteziile de omnipotență.
• Cum îți afectează viața complexul salvatorului?

Pe lângă faptul că tentativele de a ajuta pot să iasă prost și să facă mai mult rău decât bine, complexul salvatorului are un efect negativ și în viața salvatorului.

Printre aceste efecte se găsesc:

• Burnout-ul, adică epuizarea, psihică și fizică.
• Relații încordate cu ceilalți: nimănui nu-i place să fie tratat ca un proiect de îmbunătățit și tentativele de salvare îi fac pe ceilalți să simtă furie sau frustrare.
• Dezechilibru emoțional: când eșuezi în a salva pe altul, asta îți poate declanșa o serie întreagă de stări negative, precum resentimente față de persoana care nu îți apreciază ajutorul, frustrare față de tine sau de celălalt, depresie sau un sentiment de pierdere a controlului asupra situației.
• Stimă de sine scăzută: credința că poți rezolva problemele altora este irațională, în realitate nu se poate. Însă, atâta timp cât crezi asta, vei continua să te bagi în tot felul de situații care nu îți vor aduce decât dezamăgire. Toate aceste dezamăgiri îți vor afecta stima de sine în cele din urmă, și vei începe să crezi că ești un eșec, pentru că nu ai reușit ce ți-ai propus (cu toate că ceea ce ți-ai propus nici măcar nu era posibil).

Cum te poți vindeca de complexul salvatorului?

Există câteva lucruri pe care le poți face, de unul singur sau sub îndrumarea unui psihoterapeut:

• Încearcă să asculți fără să faci ceva: când cineva îți spune de o problemă pe care o are, ar putea să aibă nevoie doar să fie ascultat, nu neapărat să îi rezolve cineva problema.
• Oferă ajutor fără să insiști: dacă simți că persoana ar putea să dorească ajutor, poți spune ceva de genul „dacă ai nevoie de ceva, te rog să-mi spui”, fără să insiști și fără să te bagi prea mult în viața celuilalt.
• Adu-ți aminte că nu ai responsabilitate pentru viața altcuiva, și nici pentru deciziile pe care le ia altcineva în legătură cu viața sa.
• Mergi la terapie: Complexul salvatorului își are adesea originea în copilărie, și pentru identificarea acestei origini și pentru vindecare este nevoie adesea de un ajutor profesionist. Ții minte ce spuneam, că uneori nu ai abilitățile necesare să rezolvi o problemă?

Ce poți face dacă cineva încearcă să te salveze?

Poate că tu nu suferi de complexul salvatorului, dar altcineva din jurul tău are aceste idei, și tu te simți frustrat de comportamentul său. Ce poți face în acest caz? Câteva lucruri:

• Explică faptul că abordarea asta nu te ajută, că ai nevoie să te lase să te descurci singur cu situația ca să poți să înveți lecțiile de care ai nevoie.
• Pune limite clare si apără-le.
• Dacă nimic nu funcționează, încearcă să găsești pe altcineva căruia să-i împărtășești problemele tale.
• În concluzie

O relație, de orice fel ar fi dar mai ales o relație de cuplu, ar trebui să fie o ocazie de bucurie și creștere împreună, nu un proiect social. Când intri într-o relație ca să-l schimbi pe celălalt, atunci nu mai ai un partener, ci un învățăcel. Iar celuilalt cel mai probabil nu-i va conveni acest rol pe care i l-ai atribuit.

Complexul salvatorului introduce un element toxic în relațiile dintre oameni și tensionează relațiile, ducând în cele din urmă la ruperea acestora.

Dacă ți se pare că ai putea să ai complexul salvatorului, ce poți face este ca, în loc să te ocupi de problemele tuturor, să te ocupi de această problemă a ta, pentru că după ce o rezolvi, te vei simți mai bine, vei avea libertate mai mare, vei fi mai odihnit și mai mulțumit de viața pe care o ai.