Supraestimăm puterea de vindecare a timpului

Ne imaginăm timpul ca un uriaș blând și binevoitor care ne mângâie pe creștet și ne bandajează rănile.

Orice problemă pe care o avem și de care nu vrem să ne ocupăm, o pasăm mai departe timpului.

„O să mă ocup de asta când o să am TIMP”. „Nu am TIMP acum de asta”. „Nu e momentul potrivit”.

Numai că timpul nu e chiar așa binevoitor cum ne place să credem.

Timpul nu e un uriaș blând, e mai degrabă un flux.

O undă, un val.

Pe care poți să te urci sau care poate să te doboare.

Poți să mergi în direcția curentului, sau contra curentului.

Numai că nu poți merge mult timp contra curentului, pentru că riști să obosești și să te îneci.

Și facem asta de multe ori, amânând lucruri importante.

Iar timpul trece peste ele și, în loc să le vindece, le uzează, le tocește și le acoperă.

Iar ele sunt tot acolo, doar că mai greu de văzut, mai greu de ajuns la ele și mai greu de reparat.

Discuția pe care o tot amâni cu soțul sau soția, serbarea copilului tău la care n-ai ajuns pentru că aveai altceva de făcut.

Clientul ăla pe care nu l-ai mai sunat și deal-ul a rămas în aer, omul din echipa ta care a greșit ceva și te ferești de discuție spunându-ți că poate doar a avut o zi proastă, cu toate că ar fi cam a 100 a zi proastă la rând.

Dispoziția proastă cu care te trezești dimineață și îți spui că e de la ce ai mâncat seara dinainte și toate gândurile pe care te forțezi tot mai mult să le închizi într-o cameră întunecată.

Pe unele lucruri le amânăm și din frică.

Din frica de a nu strica situația și mai mult.

Dar, de cele mai multe ori, o facem pentru că ne spunem că nu e momentul.

Și nu răspundem niciodată la întrebarea când e de fapt acel moment perfect.

Pentru că, dacă am fi nevoiți să răspundem, ar fi nevoie să recunoaștem că nu există acel moment perfect.

Și că totul e doar o strategie de evitare.

Evităm în speranța că nu va mai fi nevoie.

Dar asta de obicei nu iese cum ne dorim.

Pentru că, de obicei, nu mai e nevoie pentru că nu se mai poate repara. Nu pentru că s-a ocupat timpul de reparare.

Dacă ce ți-am scris aici ți-a adus aminte de lucruri pe care le-ai tot evitat… poate că e timpul.