Introducere: Ce este anorexia?

Anorexia nervosa, cunoscută și sub numele comun de anorexie, este o boală psihică care se caracterizează printr-o frică obsesivă de a crește în greutate. Este o afecțiune gravă care poate duce la deces dacă nu este tratată.

Este mai frecventă la femei, dar poate apărea și la bărbați. Începe în general în jurul vârstei de 15 ani. Ca orice tulburare alimentară, poate începe la orice vârstă și indiferent de sexul persoanei afectate. Se estimează că, la nivel global, 4% dintre femei și 0.3% dintre bărbați suferă de anorexie.

O persoană cu anorexie poate nega gravitatea bolii și poate refuza tratamentul, ceea ce poate provoca malnutriție, deshidratare și dezechilibru electrolitic. Persoanele care suferă de anorexie se tem deseori să se îngrașe, ceea ce duce la limitarea aportului de alimente, post excesiv și epurare.

Persoanele anorexice au în general o nevoie puternică, uneori obsesivă, de a fi slăbi. Pacienții care suferă de anorexie sunt adesea influențați de presiunile culturale și standardele de frumusețe și, în conformitate cu acest lucru, adesea chiar postează imagini pe social media pentru a dovedi cât de slabi sunt.

Simptome ale anorexiei

Anorexia este diagnosticată pe baza prezenței a trei criterii, acestea fiind înfometarea de sine, frica de a crește în greutate și o imagine corporală distorsionată.

Există însă numeroase alte simptome asociate cu anorexia, printre care:

• persoana este sub-ponderală (uneori într-un mod extrem)
• are o senzație persistentă de epuizare fizică
• bingeing și apoi purgație (se alimentează excesiv, apoi vomită sau consumă laxative pentru a accelera eliminarea)
• dureri de stomac, constipație sau balonare
• deshidratare (pentru că eliminarea prin vomă sau laxative provoacă deshidratare)
• (în cazul femeilor) pierderea ciclului menstrual sau întârzierea de a intra la menstruație (la adolescente)
• stări frecvente de amețeală sau leșin
• consumul de medicamente pentru slăbit, în orice formă (capsule, ceaiuri etc.)
• discută tot timpul despre greutate și alimentație
• ideație sau acțiuni suicidare (în plus față de restricția alimentară, care, în sine, este o acțiune auto-distructivă)

Cei care suferă de anorexie au uneori și anumite simptome comportamentale specifice tulburării, precum antrenamentul fizic excesiv, ascunderea corpului în haine excesiv de largi sau refuzul de a mânca în prezența altor persoane (în special, pentru a nu observa cineva cât de puțin mănâncă de fapt).

Alții dezvoltă o serie de ritualuri de ascundere, precum tăierea alimentelor în bucățele foarte mici și rearanjarea în farfurie, pentru a da impresia că au mâncat mai mult decât au mâncat de fapt.

Pacienții care suferă de anorexie sunt, în general, obsedați de dimensiunea corpului lor și adesea duc vieți duble pentru a-și ascunde boala de prieteni și familie. Acest lucru poate fi însoțit de pierderea cronică în greutate, deteriorarea sau chiar căderea dinților, pierderea vederii sau căderea părului din cauza malnutriției pe o perioadă lungă de timp.

Observarea tuturor acestor simptome poate dura mult timp, deoarece de obicei cei care suferă de anorexie sunt îngrijorați de creșterea în greutate și vor nega sau ascunde simptomele.

Care sunt cauzele anorexiei?

Anorexia este o boală psihică care se caracterizează printr-o frică obsesivă de a crește în greutate. Poate fi cauzată de o serie de factori, inclusiv genetica, trăsături de personalitate și factori de mediu.

Este posibil ca unele persoane care au anorexie să fi fost influențate de membrii familiei sau de prietenii lor care au, de asemenea, această tulburare. Alții ar putea să fi dezvoltat tulburarea ca urmare a faptului că au fost hărțuiți sau tachinați cu privire la greutatea sau forma corpului lor.

Anorexicii tind să se perceapă pe ei înșiși ca fiind mai grași decât sunt în realitate, sunt perfecționiști cu imaginea de sine, judecă foarte des modul în care arată alții când vine vorba de greutate și sunt excesiv de critici cu orice are legătură cu greutatea corporală.

Ei consideră adesea că se răzvrătesc împotriva societății și resping presiunea acesteia atunci când refuză să consume mai multă mâncare sau își doresc să aibă un fizic mai sculptat (când, de fapt, fac exact invers, încercând să respecte niște standarde nerealiste și absolut nesănătoase).

Cum te afectează anorexia?

Anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație caracterizată prin înfometare și scădere excesivă în greutate. Cuvântul „anorexie” provine din cuvintele grecești „an” (fără) și „orexis” (apetit). Persoanele cu anorexie au adesea o teamă intensă de a se îngrașa sau de a deveni grași, chiar dacă sunt subponderali.

Frica de creștere în greutate se poate transforma chiar într-o preferință pentru foame, care se învață printr-o serie de experiențe din copilărie și poate duce la dezvoltarea anorexiei. Frica intensă a unui anorexic îl poate determina să evite să câștige în greutate prin purjare, exerciții fizice excesive sau dietă,

Anorexia afectează fiecare organ din organism, deoarece creează schimbări metabolice majore și stres pe axa cortizolului hipotalamic. Emisfera dreaptă a creierului, responsabilă pentru gândurile anorexice, are niveluri ridicate de activitate atunci când îți este foame, așa că s-ar putea să observi schimbări de dispoziție în timpul postului și să experimentezi tulburări emoționale precum iritabilitate sau neliniște.

Anorexia nu afectează doar starea de spirit și cogniția, ci și comportamentul, inclusiv funcția motrică și abilitățile sociale. Anorexia coexistă adesea cu alte boli mintale, cum ar fi depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburarea bipolară.

Cu toate acestea, simptomele unei persoane cu anorexie nu sunt neapărat aceleași cu cele ale unei persoane cu depresie. De exemplu, deși amândoi pot avea sentimente de deznădejde, o persoană cu anorexie s-ar simți la fel, chiar dacă ar consuma în mod constant suficiente calorii pentru a funcționa.

Efectele pe care le are anorexia asupra comportamentului unei persoane pot fi semnificative și profunde. De aceea, persoana cu anorexie prezintă un risc crescut de a utiliza comportamente de auto-vătămare, cum ar fi tăierea.

Anorexia și alte boli mintale

Cineva care a fost diagnosticat cu anorexie poate avea și alte tulburări de sănătate mintală, cum ar fi abuzul de substanțe. Cineva cu anorexie va avea, de obicei, dificultăți în gestionarea emoțiilor și a relațiilor.

Cum se poate trata anorexia?

Tratamentele fundamentale pentru anorexie sunt spitalizarea, tratamentul supravegheat, psihoterapia și terapia nutrițională. De asemenea, utile, dar nu fundamentale, sunt intervențiile fizice individuale

Terapia spitalicească (metoda clasică de tratament) devine din ce în ce mai diversificată, mai multe spitale adăugând servicii specifice la meniul existent.

Din păcate, în unele dintre aceste secții de spital se fac unele greșeli extrem de dăunătoare, cum ar fi recompensarea aportului de alimente sau forțarea pacienților să consume cantități mari de alimente, iar aceste lucruri nu fac decât să întărească și mai mult comportamentul dăunător și pot duce la o agravare a stării și simptomelor.

Pe cât posibil, trebuie acordată atenție tratamentelor psiho-sociale, datorită dovezilor care arată că aceste aspecte prelungesc remisiunea simptomatică mai mult decât intervențiile fizice.

Cel mai frecvent tratament psiho-social pentru anorexie este psihoterapia, care se poate face individual sau în grup.

Concluzie: importanța căutării unui tratament pentru anorexie

Dacă suspectezi că tu sau altcineva apropiat suferă de anorexie, este important să cauți ajutor cât mai curând posibil. În cazurile grave, este necesară spitalizare, iar în toate cazurile se recomandă psihoterapia pentru a afla ce a condus la anorexie și cum poate fi evitată recăderea pe viitor.

Anorexia nu este doar o boală, devine o dependență mai ales când cineva aude de la medici că s-a vindecat. Anorexicii au un tipar de gândire care provoacă dependență, făcându-i să opteze pentru o metodă confortabilă de a-și vindeca boala, cum ar fi să urmeze o dietă de îngrășare și, în cele din urmă, să revină în rutina lor de a restricționa consumul de alimente și de a crea scuze pentru a evita mesele cât mai des posibil.

Psihoterapia poate să ofere o cheie pentru un tratament de succes, deoarece persoana afectată trebuie să înțeleagă ce anume declanșează dorința de a evita alimentele, astfel încât să poată găsi alte modalități de a face față lucrurilor în afară de a se concentra pe cât mănâncă.