Este un lucru obișnuit ca un copil să se confrunte cu diverse dificultăți pe parcursul procesului său de creștere și maturizare. Pe măsură ce copilul se confruntă cu situații noi, cerințe și așteptări mereu în schimbare, poate să reacționeze negativ la aceste schimbări și să resimtă emoții precum teamă, furie sau deznădejde. Deseori astfel de stări sunt trecătoare iar copilul se adaptează în cele din urmă la noile situații. Uneori însă această adaptare nu are loc sau se întâmplă doar parțial. În astfel de situații, părintele poate simți că intervenția sa nu este suficientă și atunci intervine psihoterapia, pentru a susține atât copilul cât și părintele.

Când discutăm de psihoterapie copii, principalele scopuri sunt următoarele:

• dezvoltarea stimei de sine
• îmbunătățirea abilităților de comunicare
• stimularea dezvoltării mentale
• crearea unui repertoriu emoțional bogat
• îmbunătățirea vocabularului emoțional

Psihoterapeutul acționează ca un ghid pentru copil, asistându-l în drumul prin teritoriul vast și uneori derutant al creșterii și maturizării.

De ce este importantă sănătatea mintală, inclusiv la copii

Sănătatea mintală ar trebui să fie o preocupare majoră a tuturor, inclusiv atunci când este vorba de copii. Simptomele problemelor care apar la copii pot fi greu de observat la început, mai ales dacă nu știi la ce să te uiți, și tocmai de aceea este important să cunoști semnele de avertizare, ca să poți lua măsuri dacă este cazul.

Cele mai multe tulburări sau afecțiuni psihice nu sunt specifice copilăriei, însă asta nu înseamnă că nu se pot manifesta și la o vârstă fragedă. Tulburările de sănătate mintală sunt mai frecvente decât cred oamenii și, de cele mai multe ori, rămân diagnosticate sau netratate.

Urmărește semnele de avertizare ale stărilor de sănătate mintală ale copilului

Importanța sănătății mintale la copii nu poate fi exagerată. Problemele de sănătate mintală sunt în creștere în rândul copiilor și este important ca părinții să știe care sunt aceste semne și cum își pot ajuta copilul.

Părinții ar trebui să fie conștienți de aceste semne de avertizare și să ia măsuri dacă observă oricare dintre următoarele modificări în comportamentul sau starea de spirit a copilului lor:

• tristețe frecventă, iritabilitate sau furie
• îngrijorare excesivă
• sentimente excesive de vinovăție sau inutilitate
• pierderea interesului pentru activitățile care au fost cândva plăcute
• dificultate de concentrare pe sarcini, amintirea lucrurilor sau luarea deciziilor
• schimbări în obiceiurile alimentare sau modificări semnificative de greutate (în plus sau în minus)
• schimbări ale tiparelor de somn (fie doarme mult mai mult, fie mult mai puțin decât înainte)

3. Vorbește cu el

Este important să vorbești cu copilul tău despre sentimentele și emoțiile sale. Nu este întotdeauna ușor sau comod să faci asta, dar este important. Uneori, copiii nu știu ce simt sau pur și simplu nu vor să-și împărtășească gândurile și sentimentele cu tine. Însă, în calitate de părinte, ai responsabilitatea de a-ți sprijini copilul să-și înțeleagă emoțiile și să le facă față într-un mod sănătos.

Ca părinți, este de datoria noastră să ne ghidăm copiii prin roller coaster-ul emoțional al vieții de zi cu zi – de la entuziasmul unei petreceri de ziua de naștere, până la frustrarea de a nu ajunge la o întâlnire de joacă cu prietenii lui, până la dezamăgirea de a nu primi măcar un balon după ce a stat minute întregi la o coadă în parcul de distracții.

Iar copiii cresc atât de repede, ceea ce înseamnă că ne putem întâlni cu conversații din ce în ce mai provocatoare pe măsură ce copilul crește – de aceea este important să vorbim cu el des pentru a-i arăta cum să gestioneze toate aceste sentimente.

Copilăria este o perioadă de dezvoltare semnificativă și schimbări rapide

Timpul petrecut în copilărie poate avea un impact major asupra modului în care creștem pentru a deveni adulți.

Pe măsură ce copiii cresc, la fel se extinde și lumea lor. Copilăria este o perioadă de dezvoltare semnificativă și de schimbări rapide. Evenimentele petrecute în copilărie pot crea sentimente de frică și neputință. Copiii au o dorință intensă de dragoste și siguranță, fiind curioși, învățând lucruri noi și navigând în sarcinile de dezvoltare acasă, la școală și cu colegii.

Pe măsură ce trec prin etapa de adolescență până la maturitate, ei intră într-o perioadă de adolescență psihologică sau „confuzie de identitate”. Adolescența este o perioadă în care oamenii își formează o identitate schimbându-și nu doar comportamentele, ci și felul în care se privesc pe ei înșiși.

În timpul adolescenței, indivizii își dezvoltă o identitate explorându-și sentimentele și convingerile despre ei înșiși, despre ceilalți și despre lume. Ei se confruntă cu multe provocări în timp ce încearcă să-și definească identitatea. Adolescenții sunt de obicei mai confortabil în grupuri decât singuri și adesea caută validarea de la alte persoane pentru a-i ajuta să-și dezvolte un sentiment de sine.

Dezvoltarea identității poate fi stresantă atunci când adolescenții caută îndrumări de la alții care împărtășesc opinii sau experiențe similare cu privire la ceea ce înseamnă a fi un individ în societate. Este important ca părinții să ofere sprijin și validarea simțului identității copiilor lor. Părinții ar trebui să-i ajute pe adolescenți să înțeleagă cine sunt, fără a dicta direct cine trebuie să fie.

Cum să vorbești cu copilul tău despre stresul și anxietatea cauzate de societatea în care trăim

Copiii se simt îngrijorați de valorile și de lumea în care cresc. Părinții nu ar trebui să subestimeze impactul anxietății asupra copilului lor. Părinții pot lua niște măsuri pentru a se asigura că copilul lor este bine. Pe lângă comunicarea obișnuită, părinții ar trebui să practice și jocurile de rol pentru a-i ajuta pe copii să facă față fricii, iar copiii pot accesa și materiale educaționale prin cărți, videoclipuri și aplicații. De asemenea, va ajuta dacă părinții îi asigură că nu vor lăsa să se întâmple nimic înfricoșător atâta timp cât sunt acolo.

Predarea abilităților copiilor în ceea ce privește conștientizarea anxietății ar putea fi foarte benefică în viitor, când vor crește și va fi nevoie să se confrunte singuri cu lumea. S-ar putea să-i faci un deserviciu copilului tău ferindu-l complet de lume și de experiențele negative. În calitate de adult din familia ta, ești responsabil pentru monitorizarea nivelului de confort al copilului tău în orice situație nouă în care intră. Copiii au nevoie și de limite, dar și de încrederea că se pot descurca singuri dacă ceva nu merge bine.