Claudiu Manea psiholog psihoterapeut – Prezentare și competențe

Salut, eu sunt Claudiu Manea

Sunt psiholog psihoterapeut cu drept de liberă practică în București și membru al Colegiului Psihologilor din România.

Scopul psihoterapiei pe care o practic este progresul către o stare psihică și emoțională mai bună, către o viață împlinită și care să îți ofere satisfacție pe termen lung, nu o simplă ameliorare de moment a simptomelor. De-asta nu mă ocup cu fericirea ci cu libertatea. Adică lucruri serioase și importante, nu iluzii. De fapt, asta îmi place la psihoterapie: că nu vine nimeni la mine să vorbească despre vreme.

Sunt format în psihoterapia adleriană. Dacă vrei să-ți faci o idee cu privire la această școală de psihoterapie, te invit să vizitezi pagina de teorie despre psihoterapia adleriana si abordarea mea

claudiu manea psiholog psihoterapeut foto

Sunt membru al următoarelor organizații profesionale (apasă pe fiecare imagine pentru a vizita site-ul instituției):

Ce trebuie să știi despre mine (Claudiu Manea) și modul în care lucrez:

Psihoterapeut acreditat

drept de liberă practică acordat de Colegiul Psihologilor din România

Terapie de durată scurtă sau medie

terapia va dura săptămâni sau luni, nu ani

Mă concentrez pe:

înțelegerea motivelor și scopurilor din spatele comportamentelor și gândurilor tale

Tehnici de lucru utilizate

toate tehnicile folosite se bazează pe discuție

Soluțiile la care vom ajunge

se bazează pe motivațiile ascunse ale comportamentelor

Stil personal

Stilul meu de lucru este prietenos dar direct (vezi mai sus)

Sunt destul de atipic ca psihoterapeut:

  • Nu vorbesc rar și monoton ci repede și răspicat ca să ne putem înțelege așa cum trebuie. Nu-ți face griji, mă adaptez și la ritmul tău dacă este nevoie dar, cel puțin până acum, nu s-a declarat nimeni nemulțumit de acest stil.
  • Îi numesc pacienți pe cei care îmi intră în cabinet, nu clienți cum fac de obicei alți terapeuți: „Client” nu înseamnă mai nimic pentru mine, mi se pare că desemnează doar o persoană căreia îi prestezi un serviciu. Cuvântul „pacient” mi se pare mult mai potrivit pentru că se referă la o persoană aflată în suferință. Iar suferința psihică sau emoțională este uneori mai greu de suportat decât cea fizică și deseori mai greu de recunoscut de oamenii din jur. Iar tu de asta vii la terapie, pentru că nu mai vrei să trăiești cu o astfel de suferință. Că doar nu vrei să vii doar ca să te lauzi că te simți excelent.
  • Nu vreau să te am pacient ani de zile: m-aș simți cumplit de ineficace și mai degrabă aș prefera să încheiem terapia decât să am sentimentul că vii degeaba. Din fericire nici asta nu s-a întâmplat până acum, pacienții mei încep să manifeste progres după 6-10 ședințe (vezi că progresul nu e același lucru cu vindecarea). Din acest motiv spun că trebuie să vii minimum 3 luni la terapie, ca să înțelegem ceva din tot acest demers: e nerealist să te aștepți să se întâmple ceva după 1-2 ședințe.
  • Pun pauză după 3 luni de terapie, după care adesea realizezi că nu mai este nevoie de revii, cel puțin nu imediat: pauza forțează psihicul tău să se adapteze la condițiile normale de viață, să interiorizeze informațiile acumulate pe parcursul terapiei. Oricâtă flexibilitate mentală ai avea, nu poți să ai pretenția ca mintea să acumuleze neîncetat informații: trebuie s-o mai lași să și respire.
  • Vreau să te simți cât mai confortabil pe parcursul procesului psihoterapeutic însă vor exista și momente în care îți voi pune întrebări incomode sau îți voi spune lucruri care nu-ți vor plăcea. Acele momente sunt de fapt psihoterapia pentru care ai venit, restul momentelor sunt doar organizatorice.
  • Creativitatea și umorul au un loc important în viața mea (în timpul liber mă ocup cu pictură/desen, muzică și scriere creativă – articole de tip blog, articole de opinie, povestiri scurte și un roman abia început, cu elefanți) așa că le aduc cu mine în psihoterapie. Deloc întâmplător, consider că aceste două elemente sunt printre cele mai importante metode prin care putem face față dificultăților vieții.

Povestea

Pe scurt, despre viața mea de până acum:

  • Am știut încă din liceu că vreau să devin psiholog psihoterapeut, de când ascultam o emisiune a Dr. Cristian Andrei la Radio21. Indiferent ce părere ai despre el, emisiunea a fost primul meu contact cu ceea ce se întâmplă într-o ședință de psihoterapie. Sigur, cu limitările aferente faptului că acele ședințe se petreceau în direct la radio. Ei bine, de atunci nu mi-a mai ieșit din cap că vreau să fac asta. Și acum îmi place același lucru: reacția omului din fața mea când înțelege de unde i se trag problemele și începe să intuiască soluția.
  • Așa că, după liceu (adică la 18 ani, da? că nu sunt politician să dau Bacul la 30 de ani) am intrat la Psihologie la stat, Universitatea București. Între timp m-am angajat și la corporație și am fost ușor-ușor înghițit de cultura corporatistă. Mai lucrasem eu și înainte (eu lucrez de pe la 16 ani, am lucrat în tot felul de firme și firmulițe) dar modelul de organizație american în care intrasem m-a fermecat. Acesta e unul din motivele pentru care imediat după ce am absolvit nu am continuat imediat formarea în psihoterapie. Al doilea motiv a fost că mă simțeam complet nepregătit emoțional pentru a face terapie. Mă gândeam ce i-aș putea spune eu, un tip de 22 de ani, unui om de 40 care vine la mine. Încă mai cred că am avut dreptate și că, dacă aș fi început atunci, mi-ar fi fost foarte greu să mă adaptez.
  • După ce am învățat cum stau lucrurile într-o corporație, mi-am dat seama că sunt pregătit să fac ceea ce mi-am dorit mereu, anume psihoterapie. Ceea ce ne aduce în prezent. Mă rog, formarea în psihoterapie a durat aproape 4 ani dar am promis că îți povestesc parcursul meu pe scurt.

Aici ai o înregistrare cu mine vorbind despre nevoia de a merge la psihoterapie. E destul de lungă (17 min) dar îți poți face cât de cât o idee despre mine.

Pregătire profesională

Facultatea de Psihologie și Știintele Educației

din cadrul Universității București, cu specializarea Psihologie.

Formare in psihoterapie adleriana

Am urmat programul de formare in psihoterapie al Institutului de Psihologie si Psihoterapie Adleriana unde am studiat alaturi de unii dintre cei mai buni psihoterapeuti adlerieni

  • din tara: Ramona Covrig, Anda Pacurar, Elena Serban
  • si din strainatate: Jon Carlson, Cindy Walton, Jim Holder, Anthea Miller, Alexandria Bott, Marion Balla

Câteva clarificări suplimentare:

Cu ce nu mă ocup:

(ca să nu zici că nu ți-am spus)

  • Nu practic consilierea filozofică sau spirituală, dezvoltarea personală, hipnoza, programarea neuro-lingvistica (NLP) și în nici un caz nu fac coaching.
  • Nu lucrez cu energii, cu îngeri sau zâne, cristale sau alte materiale, nu îți pot spune ce ai fost într-o viață anterioară și nu ghicesc în cafea. Dar te pot ajuta să nu mai ai nevoie să crezi în Moș Crăciun și toată această faună supranaturală.
  • În cabinet îți pot oferi un singur tip de serviciu: psihoterapia. Te asigur că este suficient.
  • Nu fac terapie prin e-mail, SMS sau telefon.
  • Nu lucrez cu oameni cu diagnostic psihiatric decât în colaborare cu medicul psihiatru.

Te-ai hotărât să vii să vorbim? Dă-mi un telefon: 0725.726.727