Ce este reziliența psihologică?

Reziliența psihologică este un cuvânt împrumutat din limba engleză (resilience) care se referă la capacitatea de a trece peste momentele grele din viața noastră, peste suferințe, traume, tragedii sau accidente. Reziliența semnifică un anume tip de rezistență (tărie) psihică și anume acea tărie de a înfrunta sentimentele și gândurile asociate cu situațiile dificile prin care trecem.

Reziliența psihologică nu presupune să nu trăiești momente grele ci că nu rămâi neputincios în fața tuturor acestor greutăți. Poți simți lucruri precum furie, dezamăgire, tristețe însă nu lași aceste sentimente să te oprească în loc.

Reziliența te poate feri de o serie de dificultăți psihologice precum depresia sau anxietatea.

Cum devii rezilient?

Reziliența psihologică nu este un atribut pe care oamenii îl au sau nu, nu este o trăsătură înnascută de personalitate ci este o abilitate care se antrenează. Presupune o serie de tipare de gândire și comportament care se pot învăța și antrena.

În aceeași măsură, reziliența nu presupune a îndura singur greutățile și a privi cu stoicism situația în care te afli. Dimpotrivă, s-a observat în cadrul cercetărilor că oamenii care au capacitatea de a cere ajutorul celorlalți sunt mai rezilienți decât cei care ezită să facă acest lucru.

Esențial pentru reziliență este atitudinea pe care o ai în fața problemelor și semnificația pe care o atribui evenimentelor. Nu poți controla de multe ori ceea ce se petrece în viața ta dar poți controla care este atitudinea cu care privești acele evenimente.

Și totuși, ce e de făcut concret pentru a crește reziliența? Uite câteva idei:

  • acceptă că, în afară de propria atitudine, nu poți controla nimic în viață: nici evenimente, nici pe alți oameni
  • caută sprijin la ceilalți: relațiile cu alți oameni constituie o rețea de sprijin și ajutor reciproc, rețea care este utilă atât în momente bune cât și în momente grele
  • caută soluții, nu motive să te plângi: chiar dacă ai avea tot dreptul să te plângi, te va ajuta mai mult să vezi ce e de făcut, să faci un plan de bătaie și să îl pui în practică
  • ai grijă de tine: odihnește-te, controlează-ți dieta și viciile (dacă le ai), fă și lucruri care îți fac plăcere nu doar lucruri care trebuie făcute
  • nu dispera: ai auzit vreodată că cel mai întuneric este chiar înainte să răsară soarele? Gândește-te la asta atunci când nu mai vezi ieșirea din situația în care te afli.

Dacă nimic din aceste lucruri nu merge, gândește-te să apelezi la psihoterapie. În psihoterapie nu se discută doar despre copilărie și relația cu mama ci și despre situația ta actuală și modalitățile prin care poți să faci față situațiilor prin care treci. Împreună cu psihoterapeutul vei stabili noi strategii de abordare a dificultăților și vei învăța să îți pui în valoare punctele tale tari astfel încât să poți pune în aplicare un plan de redresare.