Ce sunt actele ratate?

Actele ratate (numite și lapsus-uri) reprezintă „greșeli” făcute în acțiune (când intri într-o cameră căutând ceva și uiți ce căutai), în exprimare (când vrei să spui ceva și spui cu totul altceva), în lectură (când citești un cu totul alt cuvânt decât cel scris) sau legate de memorie (când uiți un anumit cuvânt comun – în aceste cazuri ne-am obișnuit să folosim termenul de lapsus, cu toate că el se aplică tuturor situațiilor enumerate).

Acte ratate – interpretare

Freud este cel care a oferit primele explicații pentru aceste acte ratate în cartea Psihopatologia vieții cotidiene. Teoria sa era că aceste acțiuni nu sunt întâmplătoare și că au un scop bine definit. Spre exemplu, atunci când o persoană confruntată cu o minciună încearcă să se dezvinovățească dar de fapt rostește exact cuvintele care îl incriminează și mai mult, acest comportament semnifică dorința inconștientă a acelei persoane de a-și elibera conștiința de povara respectivei minciuni.

Freud spunea că ceea ce ne dorim cel mai mult ne este interzis și ca atare ne produce anxietate. Această anxietate maschează elementul suprimat (sau refulat, în termeni freudieni) însă elementul suprimat încearcă mereu să ajungă la suprafață. Așadar actele ratate, la fel ca visele, reprezintă ferestre către inconștientul nostru și în același ascund dar și dezvăluie dorințele noastre cele mai ascunse.

Freud propunea metoda asocierii libere de cuvinte pentru a explora semnificațiile acestor acte ratate. Pe scurt, această metodă presupune ca terapeutul să rostească un cuvânt urmând ca pacientul să răspundă cu primul cuvânt care îi vine în minte atunci când aude ceea ce a spus terapeutul. E important de știut că eficiența tehnicii depinde extrem de mult de abilitatea și intuiția terapeutului. Cuvintele rostite de acesta nu sunt alese la întâmplare, ele sunt încărcate de semnificație, de exemplu: acasă, mamă, durere, sex, frică, fericire și așa mai departe. Terapeutul le alege în funcție de propria ipoteză dezvoltată în legătură cu viața pacientului său.

Critici

Cognitiviștii urăsc teoria actelor ratate pentru că vine în directă contradicție cu ideea că oamenii sunt ființe care acționează permanent conform unor reguli raționale care pot fi explicate printr-o schemă de proces. Cu toate acestea, psihologia cognitiv-comportamentală nu este capabilă să ofere o explicație plauzibilă pentru aceste situații, mulțumindu-se să le încadreze în procentul normal de eroare care apare în desfășurarea actelor cognitive.

Eu nu sunt nici psihanalist nici cognitivist însă consider că această idee a lui Freud are o mare valoare, chiar dacă nu se aplică în absolut toate situațiile. Parafrazându-l chiar pe el, putem să spunem că uneori un act ratat e doar un act ratat, fără valoare de dezvăluire. Însă în practica mea terapeutică am observat că, adesea, aceste acte chiar au o semnificație precisă. Mai exact, au rolul de a indica prezența unei nevroze, adică a unui conflict interior. Dacă nu oferă direct explicația, cel puțin indică faptul că în acel aspect al vieții există ceva care merită explorat.

Mai mult, o îndesire a acestor acte într-un anumit moment al vieții unei persoane este un indicator foarte relevant al stării de stres, anxietate sau conflict în care se află acea persoană la momentul respectiv.

Actele ratate în exemple

Adesea actele ratate au conotații sexuale: în loc de un cuvânt fără semnificație sexuală persoana rostește un cuvânt sexual sau chiar vulgar (nu cred că e cazul să dau exemple, sigur îți vine în minte măcar un exemplu). În alte situații însă, actele ratate au semnificații mai serioase. De exemplu, în iulie 2015 în cadrul unei conferințe de presă, președintele american Barack Obama a declarat că „administrația americană face eforturi să accelereze antrenamentul forțelor ISIL, inclusiv a triburilor sunite din provincia Anbar”. Se referea, desigur, la antrenamentul forțelor anti-ISIL (ISIL este denumirea folosită de administrația americană pentru ceea ce noi numim ISIS sau Statul Islamic). Actul ratat a fost însă prezent în discursul președintelui.

Un alt exemplu celebru legat tot de un președinte american este un discurs al lui Bush tatăl care spunea că a lucrat alături de Ronald Reagan, au avut și succese și eșecuri, au făcut și sex…

Exemple locale nu am găsit, politicienii și oamenii care apar pe la televizor la noi fiind încă la momentul la care se luptă cu gramatica limbii române. E drept însă că faptul de a nu găsi exemple locale poate fi considerat și acesta un act ratat.

Resurse utile:

Un articol publicat de Asociația Britanică de Psihologie

O definire mai detaliată a fenomenului

Un articol interesant pe acest subiect apărut în NY Times